Poezie
Goluri
2 min lectură·
Mediu
Îmi place să devorez goluri.
Goluri goale de interiorul
din care își alcătuiesc
izvorul de la care își beau
existența care le adapă zborul.
Le consum
și, în timp ce le consum,
le deformez, le leg,
precum în lanț fiece za,
până când golul
începe să aibă carne.
Atunci mă bucur de ea
ca de carnea unei stele
care, în timp ce cade,
crede că urcă
prin adâncimi siderale,
unde adâncul crește
din umbră
și umbra începe
să-și amintească de lumină.
Îmi plac golurile imense, infinite,
neimaginate și negândite,
în care nopțile își așază
dimensiunile uitării,
până când o singură rază
le zdrobește.
Și din zdrobirea lor
se ridică trupuri de gând.
Vele încărcate de vânt
le împing peste ape,
peste adâncuri
pe care nimeni nu le-a măsurat.
Iar peste ele
lumini de umbre
purtate de heruvimi
în ale căror aripi
săbiile și spinii
își caută încă locul.
Atunci înțeleg
că golurile care-mi plac
nu sunt nici înăuntru,
nici în afară.
Ele sunt locul
în care înăuntrul
și afara se golesc
unul în celălalt.
Sunt golirea tuturor golurilor
care mă golesc,
seară de seară,
de luminile
cu care mă împresoară.
Și mă fac
ultimul copac viu
din pădurea uscată.
Stau în el
ca într-un trup
care și-a uitat frunzele.
Înainte de a mă frânge,
mă las dezgolit.
Iar când nu mai rămâne
nimic de golit din mine,
copacul urcă în munte.
Deasupra lui
vulturii.
Sub ghearele lor
vânatul pe care
nu l-au prins niciodată.
Îl poartă în sânge
dintotdeauna.
Și poate că acesta este golul
pe care îl devorez:
ceea ce rămâne
când totul
a fost golit de lumină
și lumina, în loc să dispară,
începe să crească din adânc
Inutilă.
005
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 281
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 77
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Goluri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14205913/goluriComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.