Poezie

Acele fete

2 min lectură·27 iunie 2026

Mediu

Acele fete, atât de frumoase, pe care

Mi le-ai trimis la fel de frumoase ca tine,

Mă fac să mă simt tânăr și să mă înfricoșez

De cei care m-ar vedea cum le privesc

Și le doresc fiindcă despre povestea

Întâlnirii noastre îmi amintesc.

Când sunt în preajma acelor fete,

Care visează un viitor ce nu îl cunosc,

Mă simt asemenea lor, doritor și tânăr,

Înflorindu-mi în carne, din rădăcini,

De bujori înluminați de sulf pur.

Ascultându-le umbrele care le umplu

Îmi imaginez câte raze de soare le umblă

În carne, în inimă, în suflet, în gând și în tâmplă.

Și, în fiecare uitare a ochilor cu care mă uită

Descopăr privirea de pe când eram tânăr.

Când alergam prin fiecare cuvânt fără să știu

Ce se întâmplă cu rostirea pe care o spun.

De va deveni aripă ori va deveni umăr.

Un ceasornicar care încă nu a înțeles timpul

Ce-l va măsura următorul ceas asamblat

Or, de ce în secunde se împart toate

Tot mai mult și tot mai exact.

Îți mai amintești luna aceea care a răsărit

Și spre care ne-am fi dorit să plecăm

Fără a ne mai întoarce vreodată?

Unde este amintirea acelor copii

Ce călcau în gol prima dată?

Sunt întrebări care, când vin la mine

Acele fete atât frumoase, pline de viață,

Pe care mi-ai cerut să le învăț să iubească,

Le simt ca pe acele de demult clipe

Ce le-am trăit în drumul nostru

Spre o lună care răsărea și

Care, de atunci, nu mai

Încetează să mă urmărească.

0070

Nincu Mircea. “Acele fete.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14203417/acele-fete

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.