Poezie

Golire

1 min lectură·1 octombrie 2026

Mediu

Azi,

În acest azi care mereu

Devine ieri când ceea ce sunt

Nu mai sunt eu...

Azi,

M-am întors la gura izvorului

Și am băut din apa timpului

Ce cândva l-am petrecut.

Azi,

Am tras de butoaie pline cu rug

De struguri al căror parfum

Este azi numai scrum.

Azi,

Am cărat precum pe morți ciorchini

De struguri ce i-am golit ca pe lumini

În pântecul care i-a prefăcut în vin.

Azi,

Mi-am amintit despre cum ar fi

Să fost altceva decât ceea ce sunt

De când sunt rostit de cuvânt.

Azi,

Și numai azi mi se întâmplă mereu

Să-mi amintesc că ceea ce sunt eu

Nu mai poate deveni altceva.

Azi,

Oare de ce numai în această zi,

Simt că sunt bob de strugur copt

Cules din interior spre a deveni

Ziua în care nu voi mai fi?

Azi,

Și numai în acest azi unicat,

Mă las golit de tot ce am adunat

De ieri spre a deveni un mâine

Fără de care în ziua de azi

Nu aș mai rămâne.

002

Nincu Mircea. “Golire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14205677/golire

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.