Estetism

Poezie foarte profundă, despre limitele vederii si ale sufletului. Imi place foarte mult aceea idee de
"vis ce crește in somn
ca dintr-o alta inimă ".

Da, este un text în care vă apropiați de adevărata simplitate, adică: idei profunde, formulate într-un limbaj clar și concis, fără a eluda deschiderea spre interpretare; păstrarea unei anumite doze de ambiguitate, cel mai pregnant, în ultima strofă.
Chiar dacă nu prea am lăsat semne de lectură la textele dumnoavoastră (cel mai mult am scris la un text în proză, căruia i-am oferit distincție), vă citesc textele postate. Ceea ce mi se pare oarecum un minus, și aici, este aceea că, deși nu aveți intenția de a scrie în prozodie clasică, aveți - voluntar, nu întâmplător - rime aleatorii. Probabil doriți să oferiți o anumită muzicalitate versurilor sau, mai degrabă, sunteți „furat” în timpul scrierii de cantabilitatea cuvintelor. Poate nu acesta a fost intenția, dar așa se vede dinspre mine, receptorul medsajului din acest text.
Mult succes!

Vă mulțumesc, domnilor, pentru faptul că citiți postările mele și, de asemenea, pentru prețuirea împărtășită în comentariile dumneavoastră! Inima mea cântă de fiecare dată în care ceva o impresionează și, atunci, mintea mea caută să exprime în versuri ceea ce se întâmplă în pieptul meu.