Poezie
Cea dintâi frunză
1 min lectură·
Mediu
Cea dintâi frunză care creștea pe ram,
În timp ce ramul creștea
Și cu cât creștea îi creșteau frunze,
Se întreba, privindu-l cum se întinde,
Câte alte frunze după ea îi vor crește
De-a lungul căutării luminii
Ce în carne îi înflorește.
Până când și nu până unde
Ramul întins va purta greutatea lor.
Îl vedea ca pe o mare
Peste care plutesc vapoare
Cu pânze întinse să prindă
Din lumină vântul care
Le poartă spre murire
Ca un fir de lumină
Prin întunerec gol.
Singura ei întrebare pentru care
Nu avea răspuns în privire
Îi înflorea de-a lungul
Întinderii ramului
Către o stea.
Steaua călăuzitoare
Pe care magii o urmează
Pentru a aduce ca daruri
Tămâie, aur și smirnă
Luminii din sâmbur
Cărei se închină.
Prima frunză care creștea pe ram
Se întreba, visând cum va muri,
Câte frunze care cresc după ea
La înmormântarea ei vor veni.
0095
0