Poezie
Sedimente
1 min lectură·
Mediu
Eu nu sunt rădăcină.
Dar știu cum cresc
prin adâncuri rădăcinile
pădurilor,
apelor,
munților.
Eu nu sunt pește.
Dar știu cum mănâncă peștii
apa mărilor,
norilor,
iazurilor.
Eu nu sunt pasăre.
Dar știu ce e zborul:
mâini care cresc
alte mâini,
căutând.
Eu nu sunt vulcan.
Dar știu cum, în pântec,
Pământul își crește
din focul rupt
pe frunte, creste.
Eu simt din afară
tot ce e înăuntru
Sunt pretutindeni
Fără să fiu undeva.
Sunt carne a întrebării
ce aduce la suprafață lumina
înainte de a fi fost răspunsuri.
Urc prin toate
fără să fi fost nicăieri
înainte de început
și,
din când în când,
mai mult.
037
0
Când ținem cont de tot ce ne înconjoară, acel tot face parte din noi, cum și noi parte din el. Este pură contopire și contopire pură!