Rodire

Dacă “infinitul” ar fi un fruct cosmic din care să “muşcăm”, savoarea lui ne-ar produce setea nesățioasă de veşnicie şi foamea neostoită de perfecțiune şi desăvârşire, însă, din păcate, ariile noastre existențiale sunt securizate de finitudinile şi efemeritățile noastre.

Vă mulțumesc, d-le Răzvan, pentru sinteza realizată acestui poem. Intervenția d-vs sporește și îmbogățește conținutul liric pe care l-am conceput aici.