Poezie
Rodire
1 min lectură·
Mediu
De fiecare dată mă ridic de la masă
Mai bătrând cu un mănunchi de secunde.
Ca dintr-un infinit din care mușc
Și mă bucur ca de o mare plină
De nenumărate valuri fecunde.
Sunt gura ce amestecă la masa
Unde așezat sunt ceea ce
A mestecat Dumnezeu.
Dumicatul ce mi-a dăruit mie
Și tuturor celor din jur
Trup din trupul Său.
Uimit, de aici mă ridic
Asemenea spicului ce a încarnat
În sine atât de mult încât își pleacă
Capul înaintea luminii de unde
Grăunții de umbră
Și i-a adunat.
02330
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Rodire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14195419/rodireComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Dacă “infinitul” ar fi un fruct cosmic din care să “muşcăm”, savoarea lui ne-ar produce setea nesățioasă de veşnicie şi foamea neostoită de perfecțiune şi desăvârşire, însă, din păcate, ariile noastre existențiale sunt securizate de finitudinile şi efemeritățile noastre.
0
Vă mulțumesc, d-le Răzvan, pentru sinteza realizată acestui poem. Intervenția d-vs sporește și îmbogățește conținutul liric pe care l-am conceput aici.
0
