Poezie
Înstelare
1 min lectură·
Mediu
Pe pervaz, lângă icoane,
Florile, ca bumbi de sâmburi
Prinși în gânduri, scânduri,
Rânduri, țigle, schele, vaze
Ne împodobesc cu raze.
În rodirea lor distanța
Este acolo unde strada
A făcut din cruce piatra
Ce le adună pomada.
Amintire despre cum
Nimănui nu-i mai creștea
Trupul, ochiul și nici suflul
Ce zorindu-le zidea.
Ci despre a sta, așa...
Respirând a risipire și-agonii agonisind,
Căutând printre pistiluri lungi și dulci
Vise de fructe ce visează stafidind...
Sub pașii mei a lor petale, răspândite pe dale,
Le simt precum pe stelele din ferestre.
Ca pe bobul de jar ce în scrum
Licărind strălucește.
002
0