Poezie
Icoană
1 min lectură·
Mediu
Desfac nasturii ce îți țin trupul
Închis în carne să îți descopăr sânul
Cu laptele vieții lui să îmi adap lupul
Ce mi te devorează pe dinăuntru.
Să mușc din carnea ce încă nu a crescut.
Carnea laptelui de unde vin umbre
De inimi care bat să pătrundă
Adânc în mult și în multe.
De haina încheiată cu nasturi de carne
Voiesc să te dezgolesc și să-ți diger
Cum pruncul dumnezeiesc sânul
Și să te privesc ca pe cer.
00206
0
