Poezie
Dioramă
1 min lectură·
Mediu
Îmi place să mă instalez
În ipostaze inedite, nemaiîntâlnite,
Ca un pisic în pridvor unde
Întins la soare să dorm.
O fereastră zidită-n perete
Prin care cel care privește-n afară
Nu vede broderia cu care e îmbrăcată
Pe dedesubt din văluritul perdelelor,
Ci vede nesfârșitul ce i se cască
Din gura ei în care este prinsă
Ființa de unde i se deschide
Adâncul în sine să nască.
Perete unde, de-a dreapta ferestrei,
Am zugrăvit cerul ca pe o icoană
Îngenunchiată în ființa mea
Învățată să doarmă.
Perete unde, de-a stânga ferestrei,
Am spânzurat o oglindă-înrămată
De tatăl meu ce mi-l amintesc
Dospind ca pâinea-n covată.
Diorama spațiului în care privesc
Poartă adâncul încrustat în vitralii.
Ca într-o fotografie
Fereastra, icoana, oglinda
S-au instalat în mine
Paseri în colivie.
00572
0