Poezie
Apus
1 min lectură·
Mediu
Putrezesc în tine când te iubesc
Asemenea viermelui din care-înfloresc,
Ca un gând care moare devenind vis
Din imaginea unui neștiut Paradis.
Sunt tulburarea firii divine de unde
Cresc lumii forme de întinderi fecunde
Ca partea neagră a luminii purtată
A ceea ce devine lumea cealaltă.
Datorită nesfârșirilor tale
Te posed ca pe cea dintâi înflorare
Și uit că împreună în carne ne cresc
Depărtările care ne îmbătrânesc.
02719
0
