Narcis Enache

m-am tăiat într-o unghie îngerească, ojată toţi amicii mei: “te-ai dus, vor ieşi maţele din tine! vei muri!” am înghiţit o gumă roz, mestecată părinții: “aoleu, se vor încurca maţele în tine! vei

câinele meu s-a-ndrăgostit de lună l-am botezat Alifie dimineața își așează boticul umed pe prag scâncește „data viitoare vei avea mai mult succes, băiete!” îi adun meteoriții din blană dau din

s-a ofilit dragostea noastră s-a dus dracu’ a venit cosaşul era firavă dragostea noastră vââj! a picat au picat şi podeţele toboganele, roţile de bâlci a picat şi ţestoasa pe care se

“îţi lipeşte instinctul de ucigaş!” postulă iepurele, în timp ce tăia dintr-un măr cu briceagul privirea mea protestă şi cam atât. “e, fix ce-ţi spuneam!” silabisi cu ironie: “n-ai in-stinct

ochii copilului sunt ochii insectelor timide capilarele copilului sunt capilarele fructelor ascunse degetele copilului frământă aerul înaintea noastră zmeură în tufişuri zmeură de-o parte şi de

pisicilor mele roase de câine le lipseşte o ureche sunt blânde nu muşcă le-am împrumutat urechea mea mi-a crescut şi mie o coadă drept mulţumire… am început să aterizez în picioare merg pe

recunosc acest adio mut e semnul fierului înroşit de pe coapsa femeilor centaur s-a întors la mine acest adio mut mă credeam scăpat! îl strecurasem în plicuri netrimise s-a întors ca pisoiul

tata s-a dus azi sau poate a fost ieri nu mai contează de la o vreme, prefera colţurile întunecate ale casei uneori îl auzeam în pod scormonea tavanul cu antenele alteori îl auzeam sub

când o pisică îmi împinge gândul de pe marginea sufletului, când ochii tăi căprui privesc peste umărul meu lăsat, când nu-mi amintesc te-am mai întrebat asta cumva? eu, oceanul dintre noi? încerc