Narcis Enache

m-am tăiat într-o unghie îngerească, ojată toţi amicii mei: “te-ai dus, vor ieşi maţele din tine! vei muri!” am înghiţit o gumă roz, mestecată părinții: “aoleu, se vor încurca maţele în tine! vei

câinele meu s-a-ndrăgostit de lună l-am botezat Alifie dimineața își așează boticul umed pe prag scâncește „data viitoare vei avea mai mult succes, băiete!” îi adun meteoriții din blană dau din

recunosc acest adio mut e semnul fierului înroşit de pe coapsa femeilor centaur s-a întors la mine acest adio mut mă credeam scăpat! îl strecurasem în plicuri netrimise s-a întors ca pisoiul

tata s-a dus azi sau poate a fost ieri nu mai contează de la o vreme, prefera colţurile întunecate ale casei uneori îl auzeam în pod scormonea tavanul cu antenele alteori îl auzeam sub

“îţi lipeşte instinctul de ucigaş!” postulă iepurele, în timp ce tăia dintr-un măr cu briceagul privirea mea protestă şi cam atât. “e, fix ce-ţi spuneam!” silabisi cu ironie: “n-ai in-stinct

s-a ofilit dragostea noastră s-a dus dracu’ a venit cosaşul era firavă dragostea noastră vââj! a picat au picat şi podeţele toboganele, roţile de bâlci a picat şi ţestoasa pe care se

când o pisică îmi împinge gândul de pe marginea sufletului, când ochii tăi căprui privesc peste umărul meu lăsat, când nu-mi amintesc te-am mai întrebat asta cumva? eu, oceanul dintre noi? încerc

pisicilor mele roase de câine le lipseşte o ureche sunt blânde nu muşcă le-am împrumutat urechea mea mi-a crescut şi mie o coadă drept mulţumire… am început să aterizez în picioare merg pe

ochii copilului sunt ochii insectelor timide capilarele copilului sunt capilarele fructelor ascunse degetele copilului frământă aerul înaintea noastră zmeură în tufişuri zmeură de-o parte şi de