Winter love poem
m-am tăiat într-o unghie îngerească, ojată toţi amicii mei: “te-ai dus, vor ieşi maţele din tine! vei muri!” am înghiţit o gumă roz, mestecată părinții: “aoleu, se vor încurca maţele în tine! vei
NENarcis Enachecâinele meu s-a-ndrăgostit de lună
câinele meu s-a-ndrăgostit de lună l-am botezat Alifie dimineața își așează boticul umed pe prag scâncește „data viitoare vei avea mai mult succes, băiete!” îi adun meteoriții din blană dau din
NENarcis Enacheo pasăre mare albă
s-a ofilit dragostea noastră s-a dus dracu’ a venit cosaşul era firavă dragostea noastră vââj! a picat au picat şi podeţele toboganele, roţile de bâlci a picat şi ţestoasa pe care se
NENarcis Enachedez-vol-ta-re per-so-na-lă
“îţi lipeşte instinctul de ucigaş!” postulă iepurele, în timp ce tăia dintr-un măr cu briceagul privirea mea protestă şi cam atât. “e, fix ce-ţi spuneam!” silabisi cu ironie: “n-ai in-stinct
NENarcis Enachezmeură în tufişuri
ochii copilului sunt ochii insectelor timide capilarele copilului sunt capilarele fructelor ascunse degetele copilului frământă aerul înaintea noastră zmeură în tufişuri zmeură de-o parte şi de
NENarcis Enachepisicilor mele roase de câine
pisicilor mele roase de câine le lipseşte o ureche sunt blânde nu muşcă le-am împrumutat urechea mea mi-a crescut şi mie o coadă drept mulţumire… am început să aterizez în picioare merg pe
NENarcis Enachelocuiesc într-o pernă, respir pene
recunosc acest adio mut e semnul fierului înroşit de pe coapsa femeilor centaur s-a întors la mine acest adio mut mă credeam scăpat! îl strecurasem în plicuri netrimise s-a întors ca pisoiul
NENarcis Enachefata cu pletele rădăcini
tata s-a dus azi sau poate a fost ieri nu mai contează de la o vreme, prefera colţurile întunecate ale casei uneori îl auzeam în pod scormonea tavanul cu antenele alteori îl auzeam sub
NENarcis EnacheOrice clişeu inocent
mâine nu mai există, dragule! ai rostit sentinţa în timp ce eu mă feream de această concluzie ca de un final nescris o întreagă clepsidră sădită în mine de ce nu m-ai lovit cu un obiect
NENarcis Enachenu-mi amintiri
când o pisică îmi împinge gândul de pe marginea sufletului, când ochii tăi căprui privesc peste umărul meu lăsat, când nu-mi amintesc te-am mai întrebat asta cumva? eu, oceanul dintre noi? încerc
NENarcis Enache