Poezie

Tenis

1 min lectură·31 martie 2025

Mediu

Când joci tenis cu îngerul

Trebuie să știi că fiecare atingere

A mingii de aripa lui este altfel

Decât toate felurile în care

Lovești tu mingea.

Pentru că el nu joacă și

Nici nu își dorește să devină

Mai bun, mai curat ori mai frumos

Decât a fost, este ori va fi.

El, spre deosebire de tine,

Cel care te străduiești să devii

Mai priceput, mai înțelept ori mai

Și mai mult decât ești în orice fel

Atunci când lovești mingea,

Execută un ordin.

De aceea, aripa lui, ca un fulg,

Ca o petală, ca o pană, ca un strop,

În cădere întâlnește mingea pe care

Cauți să o întorci în aria liniilor

Între care, potrivit formelor,

Mereu o lovește corect.

Pentru înger tenisul nu este sport.

Este regulă, este spațiu, este visare.

Este mângâiere a ideii ce zboară

Spre a își afla o altă direcție

Care îi crește ca întindere.

Noua lovire executată perfect,

Ordonat, strategic și imaginară.

Este sufixul adăugat ce transformă

Sensul trecut în sensul ascuns unde

Stau nepătrunse intuiții purtând

Speranța întâlnirii cu mingea

Pe care mâna și-o rostuiește.

Un cioplitor care lovește

În piatră ca în propriul gând.

00819

Nincu Mircea. “Tenis.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14188572/tenis

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.