Poezie
Verde
1 min lectură·
Mediu
mi-a fugit inima
ca un tăun din încarcerata
umbră a Soarelui.
atunci
mi-am aplecat fruntea
peste întinderea ei unde
din sine
în sine strălucirea
i se risipea.
era acolo un gol obositor
în care mi-am așezat
peste genunchi
brațele
care mi-au împietrit.
pe unul din ele
un înger
cânta sulfurat
osanale de chit.
cu privirea mea,
îmbrăcată în halat alb,
tratam bolile ei de la rădăcini.
00594
0