Învestitură

postate de dv. astăzi. Observ că postaţi foarte mult şi nu comentaţi nimic, ceea ce nu cred că vă va ajuta foarte mult înspre a atrage cititori şi comentatori. Dar... este alegerea Dv. Poate că vă place să vă exprimaţi în eseuri mai bine. Revenind la poeme, acesta pare cel mai răsărit dintre toate cele 3. Aţi mizat pe palimpsestul genezei şi al pregenezei, subiecte cunsocute şi răscunoscute. V-aţi arogat rolul şi de observator, v-aţi pus şi în rolul creatorului, aşa, fictiv, contemplativ. Aţi parcurs drumul de la inaccesibilitate şi imaterialitate la formă, la puterea cuvântului. Este şi o metodă de a demonstra capacitatea de conştienzitare a puterii creatoare, a naşterii unei noi identităţi, survenind după anumite etape, stări, transformări. Artistul, care devine propriul său demiurg, dar şi demiurgul universului creat pentru sine însuşi şi pentru cititori. Ca liricitate, rimele aleatorii par un pic forţate. Aş miza mai mult pe ritm interior, eliminând elementele de legătură în exces, mă refer, în special la pronumele relativ Care, ce se regăseşte nu mai puţin de 4 ori în acest text foarte scurt, de 3 ori numai în ultima strofă. Ori asta, în ciuda viziunii dv. şi a inteligenţei de care daţi dovadă, trădează o lipsă de rafinament stilistic. Vă mai gândiţi la tot ce am spus. Poate că dialogul prin comentarii constructive pe testele altor autori, vă va face să poezitaţi mai natural, mai firesc, fără să daţi cititorului în timpan cu tesla lui Care.

Mulțumesc pentru consecvența cu Care urmăriți ceea ce postez, dle Cragea! Sunteți persuasiv. Prin insistența și observațiile dvs. mă motivați, din ce în ce mai mult, să reflectez asupra implicării mele în atelierul acestui site. Recunoscător, Mircea L. Nincu.