Cădere

Elementul de forță al acestui poem îl reprezintă primele 3 versuri. O imagine sensibilă și sugestivă: Împing în aripi / Ca și cum aș ciupi / Corzile harpei. Cred că era suficient doar atât în prima strofă. A doua strofă este redundantă, complicată. Vreți să spuneți prea multe. Aș păstra de acolo smulgerea din adâncul inimii și l-aș pune înaintea celor 3 versuri mai sus amintite, ca să creez elanul. Aș continua direct cu lumina care se risipește, în buchetul de flori al icoanei, ca să arăt schimbarea planului, apoi aș încheia cu ultima strofă, dar mai simplificată și din care aș scoate surplusul de pronume. Ca o concluzie, mi se pare că vă place să vă complicați inutil în poezie, apelând la prea multe combinații sofisticate. Complicarea asta aduce redundanță, îngreunează lectura, artificializează limbajul poetic. Stiți ce spunea Da Vinci? Că simplitatea este suprema sofisticare.

Împing în aripi
Ca și cum aș ciupi
Corzile harpei.

Ca și cum aș smulge
Adâncul inimii inimilor
Dintr-un azi
Al altui mâine
De mâine uitat
Unde întind
Mâinile spre a atinge
Ceea ce sunt
Când devin
Altcineva.

Interior
Se risipește lumina
În buchet de flori
Lângă icoană.

Aripă împletind
Mă adaug
Interiorului amplificat.

Mă bucur că ați ținut cont de unele sugestii și v-ați perfecționat poemul care se vede în comentariu. Vă mulțumesc pentru cooperare și vă felicit!