Poezie
Redimensionare
1 min lectură·
Mediu
Lăsați-mi necuprinsul să mă îmbrățișeze
Spre a simți că sunt în viața asta liber!
Este aceeași rugăminte a celui dintâi om
Care și-a pierdut golul în care să se uite.
Este visarea din care creația se-întinde
Prin sine înainte de a fi rostit cuvinte.
E cea dintâi iertare pe care a cerut-o
Creatul care pe sine în sine s-a pierdut.
E fundamentul firii din care își răsare
Dimensiuni de soare tăcutul nemuririi.
Un dincolo prin care se înrădăcinează
Ceruri de necuprinse înflorituri de rază.
Un liber aruncat care nu i-ar păsa
De tot ceea ce sunt, de tot ceea ce ești,
De tot ce va rămâne asemenea nouă
Din noi pentru noi încă o dată.
00726
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Redimensionare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14178999/redimensionareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.