Poezie
Risipire
1 min lectură·
Mediu
Eu m-am pierdut între cuvinte
precum umbrele frunzelor uscate care
după primul și ultimul zbor se așază
pe iarbă și dorm până ce urcă
spre ramuri prin rădăcini.
Adâncuri încarnate imaginar
într-un pământ de întinderi golite,
rostogolite prin nuanțe transfigurate
în interior dintr-un adânc dinainte.
Flutur în crisalidă ce își imaginează
acea amiază plină de aripi cu care
va pluti din visare-n visare.
Petale de apus pretutindeni.
Începuturi unde plutesc și răsar
stele în înserare din trupul
zborului imaginar.
021392
0
am găsit răspunsul (după ce m-am scărpinat ceva timp pe cap)
mi-am dat seama că și frunzele mor și nu numai...dar uitasem
mi-a plăcut!