Cercel

această poezie
pentru că pe facebook mă feresc să las comentarii, mi-am zis să caut, să văd dacă nu este postată și aici
este un poem superb

câteva îngrijiri și e de pus în ramă

"Îi aud cum cad
Și se înșiră pe pielea ta fină
Ca un sfârc de gând care
de curând
S-a lăsat lovit de-acel infinit
Unde cresc ispite în cer înflorite
Și dansuri de stele ce-aprind
Din ele între goluri sfere."


"Ca atunci când cu aripa din spate
Îmi mângâiai zborul pe jumătate
Simt că-mi ștergi praful spre a mă divide
Din scoarța ta care adânc mă-întinde."


"Pe umerii tăi, ca prin văi finite,
Spre îndepărtare coboară cuminte
Ascunzând în zare privirea cu care
Gândul se visează cerc de amiază
Și mă cuprinde în zbor dinainte
Cu adânc de ploi îmbumbând cuvinte."


"Acela cu care sub lovituri de stropi
Prefac carnea apei în valuri și maluri
Unde odihnește umbra de cercei
Care se întinde pe umerii tăi."

"Ochii aceia din gând, ca al apei vis
Devenit abis, rostogolesc tulburi
Unda din care circular le cresc
Sfârșiri singulare de iris ceresc."

"Gol universal adânc de lumină
Din întinderile unde se visează
Pe umerii tăi, îmbumbiind cerceii,
Rădăcini de umbre în ei încrestează."

doar sugestii

spor!