Poezie
Târziu
1 min lectură·
Mediu
N-am mai ascultat niciodată atâta tăcere.
Când am intrat în seva ramului
Pe unde curge sângele lumii
M-am uitat pe fereastră.
Întredeschisă, așteptam să mă primească
Cu sunete de stele din cer învolburate.
Însă nimic în ființa ei nu vibra.
Nu mi-am imaginat că sfârșitul lumii
Poate fi asemănat cu fereastra
Lipsită de zgomote!
Cum nici că în afară înseamnă tăcerea
Care îmi intră inoportun pe geam!
00549
0