Poezie
Întoarcere
1 min lectură·
Mediu
Rob, cap, strâmb, desenat, orb...
Cuvântul cu care aș vrea să te sorb
Mi se gudură privindu-mi vederea
Precum soarele stingându-și durerea.
Amiabil, gol, vulg și trist,
Ca un rol neîmplinit de artist,
Pe chipul tău plin de ochi cu care
Privești în mine ca într-o zare...
Frământă, împarte, taie, ascute
Tot ceea ce îmi rămâne între volute.
Valuri pe care marea le poartă
Dinspre îndepărtarea cealaltă.
Atinge-mă, risipește-mă, stinge-mă
Și consumându-mă împinge-mă!
Strigă, urlă, lasă, uită, taci, dispari
Printre pietre, printre șorpâle, țipari...
Sfârc de vârf plutind în zbor depărtat...
Parfum de iederă agățat în gard...
Cu aceiași vârtute incestuoasă
Te rog, îmbracă-mă când vin acasă!
02856
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Întoarcere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14173556/intoarcereComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NMPrețuiesc mult atenționările dvs. și vă împărtășesc întru totul observația ce altfel nu o intuiam.
0
dar am cules, dincolo de formă, frumoasa, sugestiva imagine
și am gustat (gust plăcut) metafore alese
o zi minunată!