Poezie
Ulcerație
1 min lectură·
Mediu
Dinți de lumină îmi rod în ferestre
Nu pentru a face loc răsăritului,
Ci spre a se imagina trup liber
Alergând ca un cal fără frâu...
Ploaia își dezleagă din nori
Stropi de șobolani arămii.
Armonizată cu cari, frunze uscate și câmp,
În gânduri din alte gânduri liniștea crește
Concomitent repede, devreme, târziu.
Mai umed și mai uscat, violet, rubiniu...
Un gol îndiguit cu aripi de foc
Lipsit de lumină arde.
Mestecând cenușă șerpuiește în
Umbra ce i se întoarce-n din apus.
Cu arome de constelații,
Ca în nuanțe de culori matinale
În gură, pe interior, ca pe niște răni,
Pun degetul pe bășicile lor intestinale.
03925
0
e un revers această soluție, această rețetă a vindecării
pentru că vine din interior ca rugă (spusă sau nu) dar așteaptă lumina din afara lui
de ce?
pentru că acea cameră este chiar el
în el intră lumina
eul interior are nevoie de să supureze, rănile interioare vor fi ferestre, pas către vindecare