Poezie
Caravană
1 min lectură·
Mediu
Bicicleta, ca o cămilă prin pustiu, căra în noapte
Scârțăit de roți și o bucată de câmp mort.
Cu ea, ilegal, adesea împreună cu tata, mutam vise
Din pântecul lumii spre o butaforică parte de cer.
Eram noi, doi ciocli alături de dricul plin cu jelanii,
Împodobit cu eșarfe și flori de funeralii.
Bicicleta părea o caravană ce ducea un pântec de câmp
Alunecând prin întuneric ca o rază ce purta
Luminii dintr-o bucată de răsărit.
Și o împingeam prin umbra ce i se întindea din adânc
Rămânându-i alături spre a nu își uita amintirile.
În câmp, unde împreună risipeam devenirile,
Trupul ei își adăuga licheni și ciuperci.
Anodină, bicicleta, de-a lungul reveriei ruginea, scârțâia.
Cu tata împingeam trupul ei ca pe un stol
Punând în pedale pașii noștri ca zbateri
De aripi care se deșiră din zbor.
00791
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 138
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Caravană.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14169290/caravanaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.