Poezie

Înrisipire cu mine

1 min lectură·26 februarie 2023

Mediu

O, cât de mult am mai citit!...

Și despre câte lucruri ce nu le-am întâlnit!...

Pe toate le-am uitat.

Din când în când ca valuri însă

Revin și se aștern pe țărmul unde dorm.

Odată am citit despre cum am să mor.

În fiecare zi în care mă trezesc de-atunci

Visul mi se deșiră în interior.

Și-am mai citit și despre cute care

Prin trunchiuri înrămurite cresc.

Umbre de mușchii care spre nord

Împădurite de uitare și visare verzi

Din adânciri în sine înfloresc.

Și-mi amintesc că am citit de gânduri

Și de mușcarea din îndumnezeire.

De pierderea cuvântului în mine.

Mistreții orbi ce căutau lumini

Când coboram spre mare

Prin ruine ca un fulger…

Și sâmburii pădurii care înveleau

A opta zi cu mantii din trecut

Din umbra aripii ce odihnea

În devenirea unde golul

Nu a mai încăput…

O!... despre câte-am mai citit!...

Succint, totul era un loc în care

Nimeni nu își mai amintea nimic.

Un sunet gol lipsit de orizont.

Adânc de cerc, de ou, de pretutindeni

Unde mă așteptau spre a se înnisipa cuvinte.

001.051

Nincu Mircea. “Înrisipire cu mine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14168009/inrisipire-cu-mine

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.