Poezie
Întrupare
constelație
1 min lectură·
Mediu
Trupul, ca o stare, între niveluri plin
De sine și uitare se însera din soare
Și-apoi cu animale și alte rădăcini
Își adâncea din sine în sine risipiri.
În el ca într-o lume de flori îmbumbiate
Îmi risipeam ființa pe care mi-o dăduse
Și căutam ca-n mare corăbii scufundate
De unde să-mi aduc aminte de pământ.
În carnea lui de fier din care mi te adaug
Întreaga confrerie a lumilor zvâcnesc.
Fără de el simt golul din care mă-întregesc.
Cu el îmi sunt povară eternului ceresc.
Parfumuri și miasme târându-se înalță
Spre a te căuta din el tot mi-se-întind.
Mă simt o picătură de stea în înserare
Ce universul tot îmi pare că-l cuprind.
001.288
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 114
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Întrupare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14168010/intrupareComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.