Poezie
Încheiere
variantă
1 min lectură·
Mediu
Restul e lovire în rana deschisă.
Sărut sincer. Martorul uitării. Piatra.
Lacrimi ce ard cicatrizând cu întuneric
Obrazul peste care curg.
Latura întinsă din cealaltă parte a aripii.
Frunza ce nu-și imaginează căderea.
Nimicul devenind ceea ce adaugă
Din prezența propriei ființe.
Arc tensionat cu care soarele
Își aruncă din carne raze
Pentru a înmuguri lumina
Ce îi împodobește flăcările.
Arbaleta cuprinsă de nebunie
A cărei braț se întinde peste întuneric
Lovind nemărginite margini.
Umbre încrestate pe fruntea norilor defuncți
A căror topire desenează închipuiri.
Valuri din valuri. Stol de pești frământat
În lichidul pântecului imaginându-se
Viermi care devin larve și zboară
Din crisalidă în chip de fluturi…
După care totul devine altceva.
00785
0