Poezie

Ou de scarabeu

2 min lectură·20 februarie 2022

Mediu

Rostogolind un bulgăre da sare

Îmi caut carne spre a o pune la păstrare

Pentru când vor veni acele vremuri grele

În care să am mâncare cât noaptea are stele.

Cu mii de turme și hambare pline, nenumărate

Să scriu și să visez pe săturate.

Să vină vizitându-mă prințese, împărătese

Cu prinți și împărați, cohorte pe alese...

Să-mi cânte harpe, trâmbițe și lire,

Să vină îngeri spre a îmi pune-n fire

Purtări dumnezeiești spre-a mă purta în toate

Ca pe un fiu ales de dincolo de moarte.

O lampă minunată să fie drobul meu,

Care sărează carnea nesfârșind trupul său,

Un minunat izvor, un soare ce lumină

Viața mea întreagă sorbind din praf de tină.

Calc peste colbul care mă poartă-n zare,

Visând că duc cu mine un bulgăre de sare.

O sare care ține întreaga lume vie

Spre a îmi dărui bogății numai mie…

Privesc în orizont. Nu trece nici o capră.

Nu mișcă nici un vultur și nici nu curge apă.

Pereți uitați prin vreme din alte timpuri tac

Păzind scheletic golul din care îmi prefac

În ochii mei hambare și grajduri și lumini

Pline de sare și alte nesfârșite priviri…

Visez că trec prin lume spre-a pune la păstrare

Carnea ei ce în mine o mâzgălesc cu sare

Pentru când vor veni acele vremuri grele

În care numai eu voi fi proprietar de stele.

00954

Nincu Mircea. “Ou de scarabeu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14160934/ou-de-scarabeu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.