Poezie
Instinct
1 min lectură·
Mediu
Rămân fidel uitării precum moartea vieții
În sensul cuvintelor întrevăd viitorul.
Distincția dintre sunet și tăcere se-întinde
Lumină între răsărit și apus în lungul zilei.
Rostogolind carapacea cerului plutesc
Împletind spirala în care mă risipesc.
Căutând fântâni peste câmpii îmi imaginez
Stele sclipind în apa lor cu tot cerul.
Și îmi golesc din infinit propria singurătate.
Cuvinte ca nisipul clepsidrelor zidesc timpul.
00820
0