Poezie
Natală
1 min lectură·
Mediu
Moartea mea care nu mai este
a devenit cenușa morții.
Acum stă ascunsă la sânul femeii
acolo unde se ascunde și Dumnezeu,
unde izvorul vieții doarme și adapă
pântecul a cărui izvoare hrănește
sufletul strălucirilor al stelelor
care în cer așteaptă
ca într-un antreu.
În moartea mea sunt tot atâția morți
câte stele sunt într-o picătură de rouă
de sub cerul limpede al nopții.
Nesfârșirea ei vine abia când zorii
iluminează risipindu-mă printre lumini.
021.533
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 74
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Natală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14159867/natalaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Să împrăştiem “cenuşa morții” în spațiile ființiale în care să aducem “iluminarea” destrămând tenebrele, himerele şi virtualitățile din mental şi erorile, enormitățile şi aberațiile din viață, căci omul-iluminat are similitudini cu omul-universal.
0
Vă, d-le Răzvan R. pentru gândurile pe care le adăugați poemelor mele!
0
