Poezie

Înrădăcinare

1 min lectură·8 septembrie 2020

Mediu

Rost adâncesc despărțind ca o vână de gând

între cuvinte un fir de apă care trece curgând

căutând cale printre crăpături din pământ,

șarpe despletit de umbre, șoaptă fără cuvânt.

Și aștept zorii să albească la tâmple, să poarte

priviri ruginite pe sticla ferestrei din noapte

ca să trag din gura lor setos ca dintr-o fântână

cu ciuturi de lemn apa pe care o poartă în vână.

Șiroaie, apa vie să-mi curgă pe barbă, pe piept.

Buze să-mi sărute verde buza lemnului sterp.

Să mi se înrădăcineze sămânța vieții în gură

rostuind rădăcini adânci și fără nici o măsură.

00990

Nincu Mircea. “Înrădăcinare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14149506/inradacinare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.