Poezie
Diasporă
1 min lectură·
Mediu
Răul, ca o floare, înflorește numai o dată
și doare pentru că poartă în sine întregul
ce nimeni, niciodată nu o să-l mai poată
desface din binele care îl poartă integru.
Binele, ca o picătură de ploaie, mereu cade
adâncind în propria sa cădere bunul din sine
ce nu îl simte nimeni când devine și arde
nesfârșit și firesc din ceea ce poartă în vine.
Constrâns de forma culorii și a sunetelor,
rod timpul cu gândul ce-l rostuiesc în gândire
și între răsărit și apus, asemenea timpurilor,
aștept să mi se propună spații spre risipire.
001027
0