Poezie
Sub acei pomi
tatalui meu
1 min lectură·
Mediu
Sub acei pomi de nu știu ce soi
nu spuneam nimic și nu vorbeam
despre cum va fi când
nu vor fi toate.
Tu erai bolnav de moarte.
Vremea ta devenea eternitate.
Băncile vechi și scâlciate
păreau comode fotolii,
iar păsările umbrele
uitate.
Ne mințeam că ne pasă.
Pe cer corbii pluteau.
Păreau pierdute corăbii.
Credeam că în zbor caută peșteri,
Pentru ale lor cândva oseminte…
Credeam orice sub acei pomi
sub care stăteam împreună.
Tu nu ai cum să-i mai ții minte!
022.865
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 83
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Sub acei pomi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/13976545/sub-acei-pomiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NMplăcerea dvoastră de a comenta nepriceputul meu poem, mă face să mă îndoiesc de talentul și valorea srierii mele.
0
într-un dialog premonitoriu. Cel ce pleacă și cel ce rămâne:
fețele două, ale dramei unice - sfârșitul vremii personale,
finitudinea implacabilă...
Iată mai jos două reprezentări ale paserilor, care divulgă
două stări:
\"Pentru tine erau corbi grei, - (apropiata și presimțita plecare)
pentru mine pierdute corăbii.\" -(transcendere ratată )
\"în oseminte adunate demult
dintr-un alt infinit\"
Iată două versuri cu încărcătură mistică, care spun
că Dumnezeu e altul și nu acolo unde-L iscodim-rătăcim noi...
Felicitări, Mircea, cu acest poem o carte viitoare se înavuțește,
adaugi încă o mărturie despre frumusețile melancolice ale sufletului...