Poezie
Lapidare
1 min lectură·
Mediu
Peste drumuri rătăcim în pântecul lumii,
Ca pruncii plini cu vreme și vis.
Vara ne dezlipim asfaltul din talpă
Și din câmpii levantină culegem,
Apoi purtăm haina albă
A iernii ce o alegem.
Întâlnim biserici triste, bolnave de timp...
Cu sfinți și îngeri ce continuu se roagă
Purtând fântânile altor veacuri
Cu apă pentru morții
Ce nu mai au grabă.
Și de jur împrejur, tulburați, înfiorați
Împodobiți cu brazi, cu stele și fete,
Purtăm în tâmplă umbre de sapă
Și urme de sânge în pietre.
001.436
0