Poezie
Sentiment
varianta
1 min lectură·
Mediu
Simt cum mi se urcă pe piciorul drept Dumnezeu.
Urcă miriapod și împotriva gravitației.
Încearcă să ajungă prin mine
La apogeu.
Simt, în același timp, o mare dizgrație.
Pașii Lui mă gâdilă cu ostentație
Și mă reped să îl opresc,
Să-L strivesc.
Abia acum înțeleg că ceea ce simt este
O eternă și lumească poveste
În care poți ușor risipi
Ofense și palme.
Încă port acea senzație de mâncărime.
Dumnezeu parcă tot dă din picioare.
O nouă tresărire, se pare,
Ce în mine răsare.
022490
0
în poemul anterior și matrice,
în strofa finală Domnul sucomba
cum în mintea lui Nietzsche
Poem amintitor,bine lucrat,
de argheziene răspântii...
Nici că se putea altfel!