Poezie
Ispită
1 min lectură·
Mediu
Alaltăieri în cuvinte cu diavolul m-am războit.
Se zbătea în frază tulburat și neliniștit.
Avea argumente clare și de multe ori m-a zdrobit.
Și m-am rugat. Lupta a continuat. N-am izbândit.
De atunci tot îmi doresc și aștept să îl întâlnesc.
Să fac pace cu el. Să îi explic imboldul lumesc
Aș dori însă, de câte ori sorții ne hărăzesc
Întâlniri, multe suflete între noi se îmbulzesc.
Îmi imaginez cum îl voi privi în ochii roșii direct
Și îi voi spune că așa este scris și aștept
Să mă înțeleagă. Că și el a fost ca mine, suspect,
Înger tânăr nevinovat, neîntrebat, fără drept.
Mi-a pus munții să-i duc și mi-a cerut inima
Să o poată privi cum bate în palma sa.
Mi-a scris pe frunte semn de blestemat cu o stea
Și în pas mi-a pus nesiguranța sa pretutindenea.
Ieri ne-am întâlnit. Cu aripi strânse, cu ochi infinit
S-a oprit în umbra norilor. Cu ceva amar chinuit
A rostit: „Nu mă voi răzbuna niciodată, dar nesfârșit
Inima și cugetul, prin ce ai făcut, mi le-ai oferit!”
022.701
0
pusă-n cuvinte și în son...
\",,,Că și el a fost ca mine suspect,
Înger tânăr nevinovat, neîntrebat, fără drept.\"
Două versuri care m-au mânat în gând,
în întrebare...
Vom fi vinovați de a fi pus întrebarea
ori de a nu fi aflat răspunsul?
Dar poetul are un alibi:
Slobod l-a lăsat Domnul
prin Grădină și pe...alăturea ei...
Cu prețuire