Poezie

Cântec de sete

1 min lectură·5 noiembrie 2009

Mediu

Mi-a venit să înghit marea neagră deodată,

Să beau lava munților precum vin din pahare.

În apele din căușul palmelor Tale să plimb

Corăbiile între zenit și nadir la întâmplare.

Mi-am chemat prietenii stelelor trâmbițând.

Þi s-au surpat zidurile și Te-ai cutremurat.

Atunci am început să scuturăm aripile

Și pretutindeni cădeau săbii de aur curat.

Împresurat într-un glob de ceară pământul,

Plutea în univers în rochia miresei-mbrăcat.

Te-am îmbrățișat, Þi-am cântat, Te-am adorat.

Peșteră Þi-am fost și mă măcina gândul

Și setea. Pe cruce, să mă ierți, am strigat!

Mare neagră aș fi băut-o atunci ca un înecat.

001.394

Nincu Mircea. “Cântec de sete.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/13913616/cantec-de-sete

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.