Poezie
Starea îngerului
1 min lectură·
Mediu
Sta îngerul ca o glastră plină de flori în fereastră.
Apoi intra în Rai și rostea rugăciunea
Începutului de patimă.
Sta îngerul ca un bec aprins toată noaptea în stâlp.
Căile ferate i se întinseseră peste trup. Peste el
Veneau și plecau stoluri de tren.
Pesemne, începuse să se topească! I se aprinsese tot cerul.
Avea frisoane și făcea temperatură. Îi cădeau comete,
Vulcan risipind locomotive din gură.
022521
0
comparații de reținut, originale, mă refer la cele cu îngerul(ca o glastră, ca un stâlp).
la strofa a 2-a cred că este în plus \"părea înger de fier\", pentru că se poate deduce din șinele de cale ferată.
stoluri de tren, veneau, plecau, deosebit.
nu-mi place că făcuse bubat, dar ideea cu temperatura, frisoane e foarte bună și nici prețiozitatea \"arse stelele-n amurg\".
prin urmare, eu zic să scrii pur și simplu să nu mai contruiești, pentru că se vede unde este forțat și taie din firescul emanației poetice pe care o ai din plin. mi-a plăcut.
mcm