Poezie
Iole-n purcedere
1 min lectură·
Mediu
Mi se umple gura cu nisip din lumea cealaltă.
Când beau din sânge, pântecele
Mâncând carnea Ta crește,
Devenind un imens lac
De acumulare.
Cad comete arzând cerul nopții
Și cuprind în cuvinte viața și moartea.
Numai distanța luminii dintre ele
Îmi este real genocid.
Port tichie de mărgăritar și coroană
De martir. Ca sfinții, caut ritmul vioarelor
Tale tremurând în cimitir.
Ritmul drăcesc încerc să-l surprind,
Să-l danțez până la ultima suflare.
Cu el nemurirea mea o ucid.
Cad peste iarbă o boare.
Mi se zbate pântecele ca tot Iadul.
Înghit lumeasca clipă a facerii.
Înalț, ca niciodată, în lume stindardul
Prin universuri port dogma prefacerii.
Cuvintele sunt clipe mari de nisip,
Ce rătăcesc într-o continuă pierdere.
Păsări cu ramuri verzi de finic,
Care plutesc în clepsidre…
Iole-n purcedere.
023.127
0
de multe ori aici descriptivul + narativul dilueaza:
[Ce rătăcesc într-o continuă pierdere]
[Devenind un imens lac ]
[Îmi este real genocid]
[Ritmul drăcesc încerc să-l surprind]
[Cad comete arzând ]
pimul vers e f frumos
puteti rescrie textul ca poem in proza (dar nu f liric) sau proza scurta punctat cu insertii poetice dar sa fie forte si f scurte
V.V.