Poezie

Poem ontologic

1 min lectură·16 iulie 2009

Mediu

Trebuie să te zbați pentru orice.

Ca să împlinești ceva, trebuie să pierzi

Timp din viața ta.

Eu mă zbat pentru gunoiul care se strânge

Peste săptămână în biserică.

Marțea trec gunoierii care golesc tomberonul.

Ziua însă este lungă. Ei trec neanunțați

Fie dimineața, fie seara.

Trebuie să fii atent când vin să golească mizeria

Ce s-a adunat într-o săptămână lumească.

Altfel, rămâi cu gunoiul în curte, în casă, în suflet.

Până marțea viitoare se va aduna și mai mult.

Am contract cu firma de adunat mizerii sufletești,

Dar mi se întâmplă ca angajații să mă ocolească.

Ori ei nu știu, ori se feresc

De gunoiul adunată la slujbă

În biserică laolaltă de toți.

Cred, însă, că nu se zbat suficient de mult.

Nu strâng tot gunoiul ce îl au de adunat pe pământ.

De aceea nimic nu merge cum se cuvine,

Fiindcă gunoiul, categoric,

Nu se lasă de azi pe mâine,

Ci se srânge din adâncul sufletelor

Ca ierburile de pe morminte.

001.395

Nincu Mircea. “Poem ontologic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/13897042/poem-ontologic

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.