NIMENI

De-ai stii cum S-a prăvălit Toamna asta peste sufletul meu În aromă de frunză Dulce-galben-amară Ai înțelege cât îmi este de greu Fără tine, iubite, În fiece seară... Vezi, tu, depărtările

Uneori îmi vine Să mă arunc în fântâna Ochilor tăi.. Să-ti aud gândul ce mă îmbrătisează... Alteori m-as face adiere de vânt Să-ti mângâi singurătatea Tăcerii în care dorintele ti-ai

Vezi, e toamnă multă... Vara s-a dus, si n-am primit nici un răspuns întrebărilor pe care le-am tăcut strasnic. Nu mai am curajul ce mă făcea să alerg dor în poarta inimii tale. Împietresc. Mă bat

Tăcerea ta asurzitoare M-a orbit.... Se scurge toamna Ca o lacrimă în infinit. Mi-adun Risipirea din nisip Sunt un altfel de drum Lângă fântâna Spatiului aproape coclit... Îti las fără

De viata mea te spală, Lasă-mi visul... Te vindecă de dragoste ca de o boală Si închide usa încet Să nu mă doară Plecarea ta în era glaciară... Mi-am adunat pe rafturi Înfloriri Si-n coltul

- Doctore, deschide fereastra, să intre văzduhul peste noi. - De ce mă numești astfel ?Stii doar că nu sunt doctor. - Fiindcă mă doare sufletul... Simt că avându-te aproape, mă vindec de

Chiar ca nu ma pot sinucide, desi, recunosc - asta faceam - imi stregeam textele din vremea in care ma ascundeam dupa un pseudonim purtat din adolescenta... nu, n-are rost sa-mi fiu rea cu mine... si

Si ce mai faci ? Si cum e iarna asta în depărtarea care s-a lăsat ? Eu ce mai fac, de ce nu-mi este bine decând în ceată adâncă mi-ai intrat ? Vezi, nu-ti pot vorbi omeneste...iar scriu în versuri

De la mine Pana la tine A sosit toamna ... Marea nici macar nu mai intreaba Unde esti ... Disperarea este mult prea larga, Drum spre fericire nu gasesti... Nu mai vin cuvintele in

Adie tristetea Unor cuvinte Scrise cu biciul de plumb... Lasa-le sa alunece in hau, Dincolo de iubire N-au ce cauta Lamentarile, parerile tale de rau ... Soapte dor S-au strecurat Printre

La inceput De cuvant Numai vant... La mijloc Numai foc. La sfarsit Pulbere de infinit...

De atata toamna Umed e vazduhul, Pustiului Ce intre noi s-a strans Si chiar nu inteleg De ce surasul Plin de tristete. Printre intrebari Nu cauta raspuns... Plang niste ingeri Setea de

În genunchi stau cuvintele limbii române, rugându-vă în lacrimi de dor să înviati...dar mi-e teamă că doar nepăsarea, alene vă îndeamnă cu inima gând pe aiurea s-o luati... Un mare, urias chiar -

Intr-o zi, Poarta Lumii S-a deschis, poftindu-ma la cina, Dar n-am putut intra... Pe fruntea mea de vise Aveam ca un gunoi Pulbere de lumina ... Cetatea forfotea intr-o culoare falsa, Paduri

Trebuia sa te citesc Imi venisei si tu Teleleu printre vise... Trebuia sa te intalnesc Ca sa invat Si cuvintele << NECUVINTE>> Ce-mi pareau Nefiresc Interzise. 18 martie 1999

Vezi, mi-ar place să alerg descultă printre firele de iarbă...Dar sunt mare, adultă, n-am voie să mă descalt în cetatea asta cu iarbă putină... si apoi, mi-e teamă, mi-e teamă să nu strivesc vreun

Mi-a fost teama Sa iau dragostea in brate De la inceput. Ma inspaimantase noaptea Intr-un urlet de lup... Intalnisem un fals ordinar Al unei fiinte in care am crezut... Doamne, si era numai

DE DIMINEATÃ.... De-un fir de iarbă, Si de frunză verde De vară incendiară Mi-este dor Dar nu stiu cum Zidirile m-or pierde Punându-mi lacăt Peste vis si zbor. Aproape vertical Valul

Niciodată nu esti Lăngă mine Să-mi amintesti Cât de dor mi-e de tine În trăsnite povesti Din care nu stiu cum Lipsesc si lipsesti Tocmai când învătăm Să rostim în tăcere Te iubesc, te

Mai avem în zorii diminetii, Noapte încă, prin unghere ascunse , Dar cu o viată - îndatorați doar vietii Vremurilele or sta să ne acuze De-om umbla buimaci Fără repere Rătăcind în labirintul

CAL SIHASTRU… Foaie verde De fior albastru , Ceată multă, Boală si dezastru Simt la tâmple Alergând buiastru Cal de vânt Nechezând măiastru… Foaie verde De fior albastru Liber mi-este

Idee/Cuvânt/Poezie... /Femeie/Scânteie/Si rug/De toamnă?Si de-o epopee/Bărbat/Într-un brad/La pământ...// Rugină/În frunză/Si-o scuză.../Buimac/Fără sens/Amănunt/Adio !/Alături să-mi fie/Repaosul

Nu pot face pasi Spre nepasare Sufletul mi-e prizonier Tacut ... Umbra care am fost Incet dispare Intr-un viitor ajuns trecut ... Timpul mi-e pustiu Aproape galben Bate vantu frunzele de

De cate ori veti mai ucide poezia, De cate ori nu veti putea intelege, De atatea ori va bata nebunia, De atate ori cuvintele va inece!!! Decate ori veti mai uri iubirea, De atatea ori sa va