nicollè pierre

\\

John Everett Millais

așa o descrie Millais, iar Shakespeare :\" O salcie se-apleacă peste râu/ ce îi reflectă coroana cenușie./Acolo duse ea ghirlanda-i smintită:/ De urzici, lămâiță și flor de hrean...\"

pentru e crea acel exuberant tablou sporește dramatismul scenei chiar și prin coloritul plantelor care o vor însoți prin plutirea spre neființă...

\"Pe ape,
mătasea ofeliei,
plutind răvășită-n eternul
complex oedipian.\"

apoi barca ta parcă ar fi lutrea morții... care pornește singură la drum...

cântând în culise la harpă tot ideea de moarte așteptată de un cor de îngeri prin culisele morții... între întuneric și lumină.
lanul spicelor ce poposesc prin vagoanele-vămi ale vieții.

\"lanul cu multe vagoane,
urlând aspru la lună,\"

dansând cu luna pe calea ferată...ultimul vârcolac îți uita blestemul neștiut... din miez de lună ca un măr cu parfum de magnolie alb-violet,
...

la umbra unui sfinx mă duce cu gândul departe la Himera Pământului a lui Dimitrie Paciurea...

ești toată numai mister de culoare și stâncă vie..
minunată povestea ta exorcizantă către ARTÃ dincolo de vers, de cuvânt de tablou, de sculptură, de artist doar artă...
pur și simplu...

\"dacă n-ar fi, nu s-ar povesti,\"

cu drag
Pierre

\"uită că eu când nu am aer nu pot avea loc de cuvinte
iar ceea ce scriu sunt doar urme urme urme atât
și atunci eu respect doar urmele urmelor\"

nu sunt poet doar revelatii si urme prin urmele din ceilalti si culori curcubee de sentimente... si stari de zbor...

\"nu mai acceptă nici cea mai mică eroare de trăire
își lasă deoparte nașterea moartea și deschide o singură carte
nu mă vede aprinzând lumina în fiecare cameră dinspre sud
are ochii obosiți de cititul în oameni\"
radografia sufletului...

.... celălalt vers de ar fi atât de simplu precum sună...

\"el uită iubirea în alt calendar își numără amintirile înapoi\" ...



\"M-ai întrebat ce mi-amintesc eu din București și dacă îmi mai amintesc ceva. Eu nu am amintiri, eu am numai bucurii și dureri și visuri și mai știu eu ce, dar nu amintiri. Și de c e nu? Pentru că mă împotrivesc din toată făptura mea morții, celor cari au fost cîndva vii și libere iar acum sînt încheiate și cusute pe pînza istoriei și de unde nu le mai scoate nimeni decît sub pedeapsa sacrilegiului. E în sufletul meu o groază de stagnare, de moarte, de sistem care e numai sistem. Și iartă-mă, eu nu sunt filosof ca prietenul meu Surendranath, dar memoria, aducerea aminte la răstimpuri și parcă detașat de ceea ce ai fost tu atunci e moarte.
Vorbește Rabindranath Tagore/India/ M.Eliade


\"lasă-mă așa fără nici o pagină o scriu încă pe a ta\"

fiecare idee de feminitate ar trebui sa sune doar asa... carte cea minunata despre o EA o carte cu pagini ALBE...cea mai completa...
minunat ce ai scris iar nu mai stiam daca fac fata comentariului...

cu drag
Pierre

Mă simt de parcă ar fi făcut cineva cu mine psihologie inversă, nu știu de ce... dar de când am citit, eu nu mai vreau să uit fereastra prin care să evadez spre porțile altora, încet încet înteleg, zidul nu se vrea zid decât o cale spre sinele minelui, apoi...
*și întâmplarea de a mă fi descoperit întreagă*...

în

prima zăpadă... va veni... Proconsul? sau mai mult de atât... tombe la neige... de aici încolo deja nu mai e nevoie să mai scriu... cântecele tale răsună și prin mine, nu e dezolant ce ai scris deși e despre nimicul pe care îl invocăm uneori, sau despre întunericul pe care îl mai chem fiind, acolo unde începe marea fără nici un pod nu poate fi decât moartea iubirii fără a se mai știi... ai visat pești? cum am putea înota prin viață atât de ușor precum ei...

*soare negru coborât din munți aici se moare lipit de copaci
prăpastia deschide generoasă brațele

lacul așteaptă

încerc să nu fiu umbră de nufăr*

să nu mă înec în abisul minții mele poposesc în pagina ta
atâta liniște e dincolo de întuneric...
cu drag
Pierre

\"mărul o ademenea.
proaspăt, parcă îmbrumat,
așa fraged, aromat,
ce zemos-din pîrguit,
parcă miere a mustit.
cît de luminos la fel,
de parcă străvezi prin el.\"

atât
cu drag
petit Pierre...

***(fata mea, draga mea, să nu ne cerți
de-acum ai crescut
tata și mama au plecat puțin
pe biletul nostru găsești
la-revedere-le amândurora
tu să fii cuminte și-atat)
nu, aceasta nu este o poezie
e sughițul luminii pe dinăuntru
pomenindu-ne
nodul în gât
joacă un rol secundar
în mini-drama săpunului și a frânghiei

ora zz.zz
nu uita***

ma intorc repede...

un bilet de acasa, superba am citit-o dintr-o suflare...
multumesc
sa nu ma intrebati de cand va citeam...
acum am indraznit si am lasat un bilet...
cu drag, G.p.

atat
superba... cale spre echilibrul din emanat de:
*eu voi alege orga
fiindcă îmi place atât de mult
să ascult Bach
înainte de adormire
și fiindcă iubesc umbletul tău
înspre mine*


cu drag g.p.

Carmen,

\"Nu contest sacrul, ba chiar socotesc că o lume cu totul profană ar fi o lume profanată, numai că eu înțeleg sacrul nu ca pe o renunțare, ci ca pe un exces; nu ca o desprindere, ci ca pe o apropiere de cele lumești. Cu cât iubești mai mult ceva, îl simt mai sacru. Și dacă nu percep de ce-ar trebui cineva să-și întoarcă și celălalt obraz cînd e lovit sau să-și dea cămașa cînd i se iau hainele, aș cita oricînd vrobele sfăntului Augustin că doar acela care iubește înțelege. \" Octavian Paler dintr-o carte veche...

atât

dar...

despre ...

animus anima...

este o altă poveste și Eliade spunea mai multe... of iar ajungem la el, și nu numai, restul numai taine...
drag g.PieRre

de Ion Barbu era vorba
off topic

« în ce prapastie d’anemoneun vrej va rupe din noroi »ma duce cu gândul departe iar si iar la aceleasi povesti, si anume la jack si vrejul de fasole... Dar cand lumina se va-naripa... Apoi sa mai stii cand, cred ca este deja un miracol , gandul la aceste versuri m-a rapit spre departari...dar mai aproape de culoare... Lumina nu isi mai pierde aripile decat spre lumina, (e inceput din cele 1000 de poeme ale luminii...) iar oul redevinde punct spectral “un trup rotund rotund si alb”

p.s iti place Ion Babu, banuiesc ca e si vocea lui prin tine, de multe de ori de aceea esti simbolistica trecere prin noi… cititorii, redevenind cerc…



cu drag
Pierre

La mulți ani!

La mulți ani!!!

cu drag
Gabriela

La mulți ani!

\"în dreapta-i oborul de vise
întrarea e liberă
și marfă există
vise de azi, de mâine, de demult
nimic de zis
eu doar ascult
privesc\"

\"și resemnat trec mai departe
sectorul cu tristeți aparte\"

cu drag
Pierre

\"eu nu te pot părăsi pentru un detaliu\"

Palpitația aerului din jurul tău la fiecare îndepărtare… dar se mai simte vântul din fior sau …marea de prin tine ce are valuri de amintiri…

\"când decolezi amintește-ți
cum tremură aerul
în jurul meu
fiindcă-ți șoptesc numele
în orice vis

caro mio\"

numai bine

\"colecționez toamna frunze de jad și ceasuri de safir
ca o copilă îngândurată pe treptele casei
îmi amintesc încă\"

\"din șapte în șapte ani sculptez o despărțire
amăgindu-mă mereu că este ultima\"

\"și nu mă mai lași să mă îmbrac vreodată în negru\"
felicitări,
însă dor aceste cuvinte... dacă ar fi așa numai azi...
cu drag Pierre

gând de toamnă
atât

\"Ploaia măruntă
Stropii repezi de apă
Lovind pământul\"

ploaia, ploaia atât de așteptatî de pământul ... stropii dansând își palpează aripile noi ivite...



versurile tale sunt stropi de lacrimi de spectre de unde... de culoare care așteaptă să răsară și în ochiul tău precum în al meu un curcubeu ... de imagini...
atât

poate așteaptă să răsară și în alți ochi
Pierre

/pentru ca el să poată duce ora pe drumuri fără înfrigurare. Mulțumesc, este bine să fii întâmpinat indiferent de timpuri.//

eu iti multumesc pentru visul...
atat