Nicoleta Tase

Multumesc de trecere si de apreciere. Te mai astept cu drag.

PS. Scuze pentru replica \"Elena CHAKASS n-are dreptate\", nu era decat o contra replica la cea anterioara. Faptul ca citim diferit poezii diferite nu este un lucru rau si n-am vrut sa starnesc o polemica. Numai ca fiecare isi apara prorpiile idei. Bun venit in subsolul poeziilor mele.

Eu zic sa nu renunti la ultimul fragment. Mai bine il continui, dar in text separat. Este foarte bine scris si ar fi pacat sa renunti la el. Detaliile, zgomotul penarului, penita pe care copilul se chinuie sa o indrepte si care il murdareste involuntar de cerneala, toate sunt foarte fin observate. L-am inteles si ca o continuare la acest text. E perfect verosimil, mai ales pornind de la titlu, dar eu zic ca e de exploatat.

Minus:
- rime imperfecte: incet/suspect; surd/crud;
- rime facile (de tip adjectiv feminin singular cu adjectiv feminin singular sau substantiv articulat substantiv articulat etc): ratacita/nefericita; pelinul/chinul.
- epitete simpliste: fata nefericita; inima pura;
- exprimari prozaice si/sau banale: Naiva e inima pura, dar si cea ranita; N-am aprecia placerea de n-am stii ce-nseamna chinul

Plus:
- cateva imagini inedite: puls nervos, gust amagit
- coerenta ideii de-a lungul strofelor si in titlu

In mare, nu exista ceva nou, neprafuit, ci numai relative banalitati, insa nu lipseste imaginatia. Parerea mea e ca ti-ar sta mai bine in versuri albe, daca incerci sa te feresti de a exprima totul si sugerezi mai mult.

joia e o zi excelenta pentru injurat, mai ales ca vine intre doua zile luuuungi de post cu litera Mare. adevarul e ca inca n-am inteles de ce joi, dar poemul asta are in el o tristete atat de bine disimulata prin ludic incat iti vine sa injuri pe toata lumea, cum vine la rand. primul paragraf este absolut fantastic, sec si imposibil de prins in clisee oricat am incerca sa comentam. poem - dureros pretext pentru o joie in doliu. macar avem dreptul sa injuram pana vine dumnezeul al cu litera mare si se hotaraste daca se prinde in \"joc\" sau e doar in trecere.

pentru a treia : tort.
prima probabil da, treieratoare sau seceratoare.

In rest ne mai gandim.

Mi-am verificat telefonul, nu am apeluri nepreluate, e semn bun, Anei ii merge bine in dragoste :) Final de exceptie, mi-a placut apelativul \"aiuritul\"; ai redat perfect stinghereala ei si panica celorlalti la toate \"tentativele de sinucidere\" ale fetelor dezamagite in dragostea din lumea asta. Savuros textul; surprinde un fenomen cvasi-generalizat: analizele post-braking-up, reale indiferent de varsta, IQ, culoare politica sau nationalitate. Excelent!

La Multi Ani, Rudy! Multi si frumosi, plini cu sirene, morse sau balene (vad ca te-ai reprofilat :) ) Si multa inspiratie!

Iti multumesc pentru aprecieri si pentru popasul aici. Astept ca \"tema de meditatie\" sa se materializeze in pagina ta.

Elena, iti multumesc de trecere. Asa este, cum ai vazut tu, la limita intre joaca si sens. Sotronul este intr-adevar si pretext.

Savuros, malitios, sarcastic pe alocuri. Incantare.
Sugestia Andei imi pare bine venita, poate vezi ce faci si cu rima \"cainii/minciunii\". In rest prozodia e perfecta.
Excelenta radiografie scrasnitoare a ultimelor zile. Si da, cata dreptate ai si avea si Eminescu: \"ce e val ca valul trece!\"
Chapeau!

Iti scriu aici pentru ca dincolo ai inchis sirul comentariilor. Lory, eu n-am intervenit niciodata in polemicile tale cu altii de pe site (desi le-am citit aproape pe toate) pentru ca nu era rostul meu sa intervin. Poate ca daca ai fi raspuns in general cu un pic mai multa diplomatie comentariilor negative nu se ajungea la ceea ce zici tu acolo, \"a fi badjocorita\", desi eu cred ca e prea tare cuvantul. E adevarat ca si ceilalti au dus comentariile la limita suportabilului uneori, e greu de decis cine si cand a inceput si probabil ca nici nu are importanta. Tu stii ca eu ti-am spus deschis intotdeauna ce am crezut despre textele la care am comentat, ca era de bine, ca era de rau si da, am apreciat ca ai stiut sa iei si critica negativa prieteneste. Ca tu alegi sa crezi ca eu sau Dana ne desolidarizam cu tine spre a ne solidariza cu altii - e alegerea ta. Ca poate consideri ca era cazul sa-ti luam cu alta ocazie apararea din nou e parerea ta. Iar ca alegi sa-ti retragi textele sau nu - asta chiar nu vad ce legatura poate avea cu noi. Eu iti spun doar prieteneste ca atunci cand am ceva de zis, zic. Si uite ca la \"poezia\" aia am avut de zis.
In speranta ca vei citi ce am scris exact asa cum s-a vrut, inchei spunandu-ti sincer
cu prietenie,
N.

Da, de data asta si eu subscriu la parerea Danei, una este sa citesti o parodie reusita sau o satira cu ironie fina si bun gust si alta asa ceva. Si nu e vorba de falsa pudoare aici, ci doar ma intreb unde e literatura?

Lory, mi se pare mie sau asta e o replica la o alta satira (in metru eminescian) aparuta azi pe site? daca intr-adevar asa este, ma bucur ca te-ai abtinut de a face acolo un comentariu si ai gasit solutia asta. Macar stim ca stam cu zambetul pe buze toata ziua si nu ne-ncrancenam. :)

Sa ne fereasca Dumnezeu de nevestele melomane ale senatorilor cu printzip! Savuros, Sache, ai revenit la stilul de care vorbeai. Iar nu stim cu care ochi sa radem si cu care sa plangem. Noroc cu Adi de Vito care are un atu fata de Verdi, canta pe gura! Si-n plus scapam de discriminari in randul membrilor orchestrei! Excelent dozata ironia si cu un final pe masura textului.

Am citit cu sufletul la gura, aproape ca un copil care \"tine\" cu personajul simpatic, cu Ion al Mic, asa incat finalul m-a incantat copilareste. Foarte bine sunt conturate personajele, iar finalul imi aminteste de filmele in care la sfarsit sunt scrise cateva randuri despre fiecare personaj, adicatelea cam ce s-a ales de fiecare. Mi-a placut mult \"linearitatea\" lui Ion al Mic care n-a stiut sa \"straluceasca\", dar care patina cu Teodora in imaginatie pe muzica lui Chopin. Multa ironie fina si de calitate.

Excelent realizate dialogurile, mini-scenete as zice, foarte bine se contureaza personajele, undeva la limita dintre mojicie si umilinta. Indiferent la ce stil vrei sa revii, pastreaza-l si pe-asta. E curios ca a fost perceput si cumva comic, eu l-am vazut doar teribil de real, iti creeaza o stare din aia de vrei sa ii trimiti pe toti functionarasii publici la dracu, adica in Romania fir-ar!
Radiografie perfecta a unei realitati perfect imperfecte.

O proza despre puterile ascunse ale serpilor. Vraji, descantece, iluzii... Finalul m-a impresionat teribil: \"Odată când treceam apa, într-o seară de august, m-am pierdut de mama. Întunericul era de nepătruns. Orb, rătăceam în neștire. De spaimă nu puteam nici să țip. Atunci a apărut o lumină difuză. Bâjbâind m-am îndreptat spre ea. Au trecut ani până am ajuns. Era casa noastră bătrână cu bârne din lemn.\" Aici mi se pare ca vad o cheie a textului. Despartirea involuntara de mama la trecerea unei ape si apoi anii care trec. Ce este real: despartirea-moarte sau clipele care trec ca ani? Final simbolic, o impacare peste timp, rotunda, cu sarpele si cu fluturii-nada, maturizarea copilului ramas singur candva, undeva lanaga o apa (Styx?)
Un text scris de o mana sigura, stil de o claritate si siguranta rar intalnite.

Alin - descopar informatii noi si interesante. Faina incursiunea in istorie. Sa dea Domnul sa fie ca tine si sa scapam si de manele o data cu regasirea echilibrului.
Nichita - multumesc. Asta e tot ce stiu sa spun.
Viorel - ma bucur sa mai vad cate un semn de la tine.

Va multumesc tuturor pentru comentariile si ideile pertinente.

DoDu - e drept ca exista si educatia de acasa (slava Domnului ca exista!), insa in societatea asta de consum in care parintii lucreaza zi-lumina copiii raman in mare parte cu o pseudocultura tv. Dar ai dreptate \"apetitul pentru cultura vine pentru cine merita\".
Viorel - zambesc si ma bucura trecerea ta pe-aici. Chiar ma intrebam...
Alin - uf, generatia noua imburghezita zici? Acces la cultura? Eu cred ca suntem cu totii niste visatori. Sau poate nu.

Nancy - zici ca vor disparea? Dar daca pana dispar pervertesc valorile unor generatii intregi? Uf, sper sa ai dreptate.
Elena - ce sa zic? Textul asa cum ii zice si titlul ridica intrebari, nu ofera raspunsuri. Din pacate raspunsurile-decizii se iau mult deasupra noastra. Dar si tacerea e o forma de aprobare. Ai dreptate intrucatva, \"si ce?\", asa e, dar din pacate nu am raspunsul acestui \"si ce?\". Cat despre Lupanar... zambesc. Credeam ca a trecut total neobservata si mi-e mult mai draga decat textuletul asta. Multumesc.
Monica - mai bine sa cautam solutii (tabere de creatii cum zici tu sau altceva, nu stiu...) decat sa zicem \"astia suntem, cu astia defilam\". Uf.
Ilorian - frumoasa initiativa voastra. Indiferent daca se vrea anti-manele sau nu. Cred ca am mai citit despre asta pe undeva prin textele tale. Bafata multa si numai bine!
Adrian - da, speram toti sa fie ceva trecator, dar poate dam si o mana de ajutor la asta. Cum? Daca as fi stiut nu mai scriam textul asta... Ai dreptate sa fii revoltat, si eu sunt, dar exiasta oare alte solutii in afara de trecerea timpului?
Alin - zambesc. Un fel de quot erat demonstrandum.

Va multumesc tuturor pentru ganduri.
N.