Nicoleta Tase

Multumesc de trecere, Florin.

Viorel, zambesc. Textul e scris intr-o zi de miercuri, de-asta am ales miercurea si am mai ales-o pentru ca miercurea cenusii e prima zi din postul Pastelui la catolici. Asadar are o semnificatie de abstinenta si de restrictii. Nu-mi schimb stilul, doar simt uneori altfel... Multumesc, Viorel.
cu drag,
N.

Viorel, oare tu nu obosesti avand atata incredere in scrisul meu? :) Cuvintele tale nu pot decat sa ma bucure si iti multumesc pentru citirea constanta. Si da, ai dreptate, fiecare apus de luna ne spune ca si maine este o zi.
Cu drag,
N.

Ioan, multumesc de vigilenta. Dar a mai fost o intreaga discutie pe site legata de forma corecta. Se pare ca pana la urma sunt acceptate amandoua.
Codrina, bucuroasa sa te vad in pagina mea. Ma bucur ca ai gasit ceva sa iti placa. Si multumesc si pentru reabilitarea curcubeielor :)

Va mai astept oricand cu drag.

Alvin, comentariul tau a aparut mai tarziu decat precedentele. Ma bucur sa te gasesc in pagina mea si iti multumesc pentru aprecieri.
Cu drag,
N.

Iata ce am citit eu la puctul 10 in extrasul referitor la haiku postat la concursul de haiku din juriul caruia faceti parte:
10. Figuri de stil: elipsa, paradoxul, simbolul, aliterația, sau procedee precum konkkadori (variația aluzivă).
Deci si aliteratia. Asadar am cautat-o pentru efect. Adevarul este ca nu am scris haiku pana acum, este cumva o provocare. Asa incat am incercat sa urmez ceea ce a subliniat Magul in textul respectiv referitor la tema, figuri de stil etc etc..
Sfaturile sunt binevenite oricand si va multumesc pentru rabdare.

Va multumesc in primul rand pentru comentariul elaborat. V-urile sunt de fapt o aliteratie al carei efect ar trebui sa fie unul auditiv, specific vantului. Desigur, sunt cautate si puse acolo. Apoi din cate stiu eu intr-un haiku se evita referirile personale. Nu stiu daca exact la asta v-ati referit atunci cand vorbeati de caldura propriului sentiment, poate nu am inteles eu exact. Asa cum inteleg eu un haiku nu prea are a face neaparat cu trairile personale decat in masura in care exprima uimirea sau un soi de iluminare in fata a ceva (de obicei natura). Si eu sunt cel mai apropiata de al doilea, cel cu luna. Cat despre ultimul - aveti dreptate, forma e un pic prea seaca, prea dura poate. O sa reflectez la cele spuse. Va multumesc pentru rabdare si sfaturi.

Sau poate stele cazatoare. Sus - apoi jos. Ma gandesc la versul final care altfel nu-si are rostul. Se refera, probabil, la axpresia \"a cadea o stea\" echivalenta mortii.

Alin, multumesc pentru versuri. Intre paradoxuri apropiate atat de departe ne miscam cu totii.
Alex, ma bucur ca ai trecut si ca ai gasit ceva sa-ti placa.
La recitire,
cu drag,
N.

Text lung si greu de citit. Si totusi m-am aventurat. Si bine am facut. Am descoperit aici o mana sigura si un stil aparte (desi aici se vad pe alocuri influente din Breban pe care de altfel l-ai ales si ca motto), o sumbra radiografie (maculata cum ai zice tu) a dragostei carnale. O sugestie: nu mai incarca textul cu atat de multe epitete (savuroase, ce-i drept).
Un text care merita citit si un autor care trebuie urmarit.
La recitire.

Citesc in atat de multe feluri poezia ta ca nu stiu de unde sa incep. O sa incep de la \"aflati\" care poate fi citit deopotriva ca imperativ sau ca indicativ, asadar ca indemn sau ca simpla constatare. \"Unii intr-altii\" sau \"eu in mine\"? sau \"eu in celalalt\"? Fiecare asteptam fie sa ne descoperim, fie sa fim descoperiti de altii. \"Inaintea\" - prepozitie devenita adverb prin mutatie de sens fara schimbare de forma imi pare bine venit, semn nu de anterioritate, ci de latenta, forma perfecta care asteapta dalta sculptorului spre a iesi la iveala. Potentialitate pura, ca semintele de flori de camp. Ce va inflori? traista ciobanului, coada randunicii, mac sau simplissima papadie?
Text plin de esente.
La recitire,
N.

Iti multumesc Cristiana de trecere si de comentarii, voi reflecta la ceea ce spui. Eu tot oscilez intre rima si vers alb. Te mai astept.

Da, Alex, imi plac schimbarile. Curge mai usor poezia. Ar mai fi ceva la ultima strofa: transparenta, transparenta. Poate rezolvi si asta. Si acel \"data de\" In contextul actual: \"transparenta secundelor necredincioase\" de pilda mi-ar suna mai firesc, dar acum depinde de ce ai de gand sa faci cu repetitia.
Ma uimesti, Alex. Nu ma gandeam ca schimbi.
Cu drag,
N.

+ ingenioasa ideea de “undo”;
efect reusit (cred eu, urmarit) dat de repetitia unui prefix, “ne”: necrezandu-ma, neobosit, necredincioase – ca un soi de negare atenuata, poate un alt fel de “undo”;
din nou reusit efectul de oglinzi, insa strofa in ansamblu este putin discursiva, prea explicativa, isi pierde din valoare;
final bun: un soi de asumare a refuzului de a trai viata lasandu-te in voia simturilor. culorile dispar sub imperiul lui “undo” lasand loc autenticitatii (poate alb-negru) care insa nu poate fi decat a-colorata. (sau poate culoarea sta acolo pentru altceva)
- repetitie deranjanata “desteptator desteapta”. banuiesc ca ai urmarit acolo un efect, dar de data asta mie nu-mi suna decat deranjant.
textul este usor explicativ. tema e destul de clara, cred ca puteai sa concentrezi si sa distilezi un pic ideile.

In ansamblu o poezie reusita, printre cele mai bune scrise de tine. Senzatia ca se contureaza un stil. (inca mi-e greu sa cred ca ai numai 15 ani :))

George - iti multumesc pentru versuri. Am avut impulsul sa le comentez :).
Viorel - ca intotdeauna, tu ma vezi un pic mai \"mare\" decat sunt. Iti multumesc mult pentru incurajari si pentru citirea constanta. Textul asta nu cred ca are o valoare literara prea mare, dar are valoare pentru mine, de altfel asta e si motivul pentru care l-am trecut la personale.

Va mai astept cu drag,
N.

Iti multumesc pentru linkul catre \"Joc secund\" si pentru ca te-ai oprit asupra acestui articol care mie mi-e tare drag. da, poate ai dreptate intr-un fel cu perspectiva Vianul, nu m-am gandit inca sa vad lucrurile cum le propui tu. Daca am considera matematica un soi de lumea arhetipala a la Platon poate ca intrucatva Vianu avea dreptate. Totusi parca nuantam prea tare lucrurile.
Iti multumesc de ganduri si te mai astept.

Ovidiu - cumva ne apropiem in ceea ce spunem, desi am senzatia ca fiecare isi sustine cauza in mod diferit. Eu am ceva cu rationalizarea excesiva si cu arborarea simbolurilor pentru a fi recunoscuti. Am intalnit chiar un preot care umbla tot timpul imbracat in sutana, propovaduia smerenia, iar cand l-am intrebat de ce nu umbla si \"in civil\" cand nu are slujba nevasta lui m-a luminat: mi-a spus ca altfel cum sa-l recunoasca lumea si sa-l cinsteasca ca pe un preot. In fine, polemicile astea probabil sunt si vor fi nesfarsite, intr-un fel si noi aici nu facem decat sa problematizam, deci sa rationalizam pana la urma. Astept cu interes a doua scrisoare.
Joe King - Nu as merge pana la ideea de fundamentalism, cred ca e prea mult spus. Eu ma refeream la sentimentul religios care paraca se vinde astazi in flacoane (dogme) impartite pe caprarii. Nu ma refer la Dogmele de capatai, tip filioqve, ci la \"dogmele\" marunte, care de obicei incep cu \"sa nu\" si care adunate dau senzatia de Dogma cu D mare. Exista astazi aproape un cult al dogmei, \"asa scrie\" sau \"asa spune parintele\" sau \"asa zice Biblia\". Ne chircim in precepte marunte sub povara propriilor vinovatii, lasand la o parte sentimentul religios si imbratisand mai degraba o morala decat o forma de traire.

Va multumesc de ganduri si va astept oricand.

\"Mergi, omule, pana la capat si nu te teme. Dumnezeu mai rau se scarbeste de o jumatate de drac decat de un drac intreg.\" (Nikos Kazantzakis). Distinctia pe care o propui, intre fierbinti si reci pe de o parte si calduti pe de alta este pertinenta si se sustine. Frumoasa incursiunea in istorie, punctand momentele esentiale. Ma rog ar fi fost multe de spus, dar pana la urma era important sa ajungi la postularea mortii lui Dumnezeu, la Nietzsche, pentru a caracteriza o epoca. Ai dreptate, importanta este cautarea asta neobosita, impetuoasa, salbatica aproape. Finalitatea in fond nu o ating probabil decat sfintii. Eu inca mai caut, inca mai sper.
Mi-a placut finalul in mod special, ideea unui Dumnezeu care joaca fotbal in terenul fiecaruia si caruia uitam ca trebuie sa-i pasam pentru gol.
Asteptam textul asta, ma bucur ca ai renuntat la lenea proverbiala.
N.

uite ca am uitat. dar revin. Tego - intuiesc si eu ceva din ce spui tu acolo si am intuit de cand am scris. M-am ferit sa scriu \"manipuilare\", dar pana la urma s-ar putea sa fie mare adevar in cuvantul asta. Revin iarasi la ideea de istorie care ne-a dovedit-o cu varf si indesat. Multumesc de trecere, din nou, intotdeauna aduci un punct de vedere pertinent.

Iosif - daca si parca sunt frati ca sa raspund in spiritul comentariului tau. Au pus parintii sau soarta in noi crestinism... asta suntem. :)
Vladimir - da, intentia mea ar fi fost de a-l pune la polemica, dar n-am nivelul necesar. Poate trebuia sa adaug ca subtitlu. O sa o fac de acum incolo. E perfect adevarat ca la baza acestui text sta intuitia si ceea ce vad in jur. \"Eseu\" a fost singura optiune valabila. Soteriologia si escatologia si tot ce pui tu in discutie pot face obiectul unor scrieri fundamentate si avizate. Iti multumesc pentru ideile oferite, poate ca la un moment dat voi scrie si ceva serios argumentat despre asta.
Sandra - da, fara indoiala, in sanul fiecarei religii exista cum zici tu contradictii (poate e prea mult spus, dar stiu ce vrei sa subliniezi). Ai prins esenta a ceea ce am vrut sa spun, dimensiunea sociala a unui fapt care teoretic n-ar trebui sa se rasfranga social. Si mai ai dreptate cu ceva. Uneori comentariile spun mai mult decat pretextul care le-a generat.
Multumesc tuturor de ganduri si de ideile expuse.