Nicoleta Stefanescu

Dintr-un carton lucios pe-o față Zâmbește fioros Cu bețe multe, albe, negre, Proptele de prisos, Un zmeu-dragon portocaliu Cu coadă curcubeu Crescută din lâneturi mici Și noul tău

Lumina candelabrului se prelingea Pe draperia grea, Din catifea, Lucea o clipă în cristale, Mai poposea pe canapea, Pe rama de tablou, Pe narghilea, Scălda covorul în culori Gălbui

Ieri am fost abordata de o reprezentanta a breslei agentilor de asigurari si pusa la zid desi nu eram inarmata. Fiind o persoana pe care o cunosteam de niste timp si despre care aveam o parere buna,

Cădem Am așternut oh, Doamne! covor de miozotis Pe latura păgână a neștiintei mele, Am adunat tămâie și picături de rugă Și le-am trimis spre cerul în care Ești stăpân. Am suspinat la vorbe

Îți dau un fir de mac și unul de beteală Să-ți pui pe fruntea albă ca de ceară Iar tu să-mi dai aripi, măcar o pană Din bogătia ta de Înger fară de prihană Să mă mângâie seara, la culcare Să mă

Eu sunt copilul Tău cel mai cuminte. Am mers pe drumul ce mi-ai așezat Și n-am crâcnit, nici n-am zbierat. M-am dat cu fruntea de pământ, Păstrând în Tine crezământ Iubit Părinte. N-am fost