Cassandra

Ieri am fost abordata de o reprezentanta a breslei agentilor de asigurari si pusa la zid desi nu eram inarmata. Fiind o persoana pe care o cunosteam de niste timp si despre care aveam o parere buna, am acceptat discutia. A inceput cu conversatie “marunta”: cind plec in concediu, unde … I-am spus ca urmeaza sa plec la munte peste citeva zile, moment in care a trecut la atac: ce bine ar fi sa-mi fac o asigurare de viata, ca daca Doamne fereste, mi se intimpla ceva, sa ramana niste bani dupa urma mea. Ca si cind mi-ar pasa daca raman sau nu bani dupa mine! I-am explicat ca situatia mea financiara nu-mi permite o asemenea extravaganta. Credeam ca argumentul asta o va lamuri asupra intentiilor mele. Dar ea nu si nu! Ca in societatea de azi, cind nu stii niciodata ce-ti aduce ziua de maine, trebuie sa fim pregatiti, ca-mi poate oferi un “pachet” foarte avantajos, ca plata o fac anual si ca nici n-o sa simt ca dau banii. Sigur ca n-o sa simt, pentru ca n-o sa-i dau, i-am spus. A inceput sa se enerveze si mi-a replicat cu o voce plina de venin: - Peste cateva zile pleci la munte… Am simtit ca mi se taie respiratia si mi-am varat minile in buzunare ca sa nu o palmuiesc. M-am gandit sa o iau cu duhul blandetii: - Draga mea, crezi ca asigurarea imi va intinde mana intr-un moment critic si ma va salva? - Nu trebuie sa vezi lucrurile asa, trebuie sa te gandesti la cei dragi. - Te asigur ca ma gandesc foarte des la ei dar nu in felul asta. Cei dragi ar prefera sa ma aiba pe mine in locul ipoteticei asigurari. In ce investiti ca sa-mi asigurati plata? - Investim numai in strainatate, mi-a raspuns cu emfaza. - Strainatate, ce intreprindere e asta? - Vai ce comica esti! Dar sa stii ca gresesti. Maine- poimaine ti se intimpla ceva si ce faci? - Eu? Presupun ca o sa stau foarte teapana. Tu ce-ai face in locul meu? - Mi-as face o asigurare. - Atunci du-te si fa-ti si lasa-ma pe mine. Nu-mi plac lucrurile pe care mi le spui. Chiar daca la un moment dat m-as fi gandit la o asigurare, acum te asigur cu toata siguranta ca nu ma voi asigura. Am plecat ca o tornada, fara sa mai astept raspunsul ei. M-au podidit o gramada de ganduri negre in legatura cu mult asteptatul concediu. Daca are gura “aurita” si mi se intampla ceva? Dar cum a putut sa-mi spuna asemenea lucruri? Ce demon o poseda de face asemenea afirmatii? Ce fel de instruire primesc inainte de a fi “aruncati pe piata” si pusi sa hartuiasca oamenii? Li se spune in mod specific sa faca afirmatii morbide in speranta ca vor castiga clienti? Ma cam indoiesc, mai repede cred ca este un aport personal al agresoarei mele. Pe hol dau nas in nas cu un coleg: - Scapasi, ma intreaba el? - Stiai?!!! Si nu mi-ai spus nimic!!! Nemernicule! - Pe mine m-a chinuit doua zile. Ma tot intreba ce-or sa manance copii mei cand n-o sa mai fiu? Mi-a reprosat ca fumez si beau multa cafea si pot sa mor de inima una-doua. La sfirsit mi-a zis:”sper sa nu ti se intimple nimic zilele astea”. - Doamne fereste! A mai facut si alte victime? - Pe mai toti de la noi. Partea interesanta e ca nimeni n-a vrut sa cumpere asigurare. - Din motive financiare sau din cauza agresivitatii ei? - Mai, in primul rand ca oameni nu vad utilitatea gestului. In al doilea rand, cand iti vine o fatuca d’asta si incepe sa-ti arunce-n cap cu “profetii”, chiar ca nu-ti mai arde de nimic. Pe mine m-a enervat tonul cu care o face. - Eu mi-am adus aminte de mama-mare. Cand ii fura cineva cate o gaina , iesea in batatura sa blesteme de bube, de tranji, de moarte fara lumanare. De multe ori s-a trezit cu inaripata acasa dupa o astfel de sedinta. Ma gandesc sa fac si eu la fel, poate o cotracarez… - Adica minus cu minus sa-ti dea plus? - Cam asa ceva. - Succes! Am renuntat la idee: oricum nu ma pricep sa “leg” blestemele asa bine ca mama-mare.