Nicoleta Iuhoș

reptilă umedă ce-și depune ouăle? hm... se spală timpul în jurul meu, curge
lumina acestui capăt de ziuă, margine lustruită de macadam, rupt de dor...

S-a produs un scurt-circuit în creierul meu și nu prea mai pot lega cuvinte, trebuie să înțelegi că mi-a plăcut poezia și m-a-nseninat răsăritul din final. Așa că îți las un zâmbet, semn al trecerii mele pe aici.

Foarte ciudată împletirea unui cearșaf din zarzăr, stele, mână, licoare etc... cearșaf în care mă-nfășor și mă așez, cu ochii-n soare, Dumnezeului Îi cade cheia chiar peste mine, renăscându-mă.

Te văd ca pe o nouă Alice, \"pe furiș m-ai trage de mână prin oglindă\", spre o lume doar de tine știută unde inimile se iubesc în afara trupului, cu mai multă pasiune.

Emoție la paroxism.

Folosești imagini foarte sugestive și încărcate de emoție ... \"lunecând fără sunet dinspre ieri dimineață\". Iată că norii îți pot aduce frumoasă înrâurire de cuvinte, nicidecum pesimistă cum s-ar întâmpla multora dintre poeți.

Eu văd ironia din această poezie în care ză-uăld-iz-apsaid-daun, adică femeia vrea să zboare, bărbatul vrea a face cuib. Nu întrezăresc prea mult simț poetic sau sensibilitate, dar poate sunt eu mai pragmatică în astă seară. Oricum, e nostim textul.

mă bucur încă o dată de a ta vizită. În ultima vreme încerc să mă simplific, să-mi reduc la absurd gândurile și să fac economie de cuvinte. Ce iese? Vezi și tu în această poezie, în \"Geneza credinței\" și în \"Fericire de-o clipă\".

Te mai aștept cu mult drag.

Sper să nu te deochi, dar mult îmi place stilul tău, Lory! De când te-am \"descoperit\", fiecare poezie citită îmi aduce zâmbet pe buze și o stare de exaltare. Culmea e că reușești să te exprimi în rime - asta ca să pui capac. Felicitări!

Ioan Peia este dur, mai sus. Mie îmi place ceea ce învață Ramona - ucenic și cum descrie. E plină de sensibilitate iar imaginile sunt inedite. M-am băgat în gura lupului? :)

vizita dumneavoastră mă onorează și mă umple de bucurie. Aveți un spirit de observație de invidiat dublat de un umor fin și o rafinată capacitate de redare în scris. De aceea sunt foarte emoționată că v-ați oprit în pagina mea și vă mulțumesc mult pentru gânduri - părere. Vă mai aștept cu mult drag!

Mariana Fulger,

Îți mulțumesc de vizită. Îmi place tema propusă și mă bucur că ți-ai pus amprenta pe încercarea mea de versificare. Te mai aștept, întotdeauna cu drag și emoție.

îți mulțumesc de atenție și de vizită. Mi-a plăcut varianta. Fii sigur că o voi păstra. Ca pe o floare între coperțile unei cărți. Sau... ca pe un abțibild cu Maggi în geam? Mă mai gândesc. Te mai aștept...

Ex-ce-lent! Am râs în ho-ho-te! :)) Ai o imaginație fantastică, trebuie să te mai citesc și pe viitor. Îmi amintești de Caragiale. Felicitări încă o dată!

ciudat! Aș spune că e proză doar fantastică, în nici un caz știițifico-fantastică. Apoi, e cam pueril subiectul, nu crezi? Deși se percepe bucuria copilului în fața culorilor vii, totuși...

mă bucură mult vizita ta. În plus, mi-ai înseninat amurgul, mi-ai adus un zâmbet larg.

Nu vreau să urmăresc acel gând pentru că mă întristează. De ce să alerg după himere când palpabilul îmi dă târcoale? O dată pus pe hârtie, m-am eliberat de povara gândului. Acum pot să zbor.

Zvvvrrrrr!!!

Te mai aștept cu mult drag.

Mi-a plăcut e n o r m prima strofă, promitea multe. Dar, pe măsura curgerii poemului parcă îi scade farmecul. Sau nu mai reușesc eu să îmi focalizez mintea pe imaginile descrise de tine?

Nici nu se putea face un comentariu mai pertinent de atât! Mulțumesc. Ai tradus foarte fidel sentimentul din momentul în care am scris poezia. Te mai aștept cu drag.

Eu nu văd legătura între titlu și poezie, dar poezia e foarte simpatică, mă inspiră. Mă întreb de unde ai tu atâta inspirație pentru a scrie aceste poezii atât de pline de har în așa de puține cuvinte?

bine ai revenit în pagina mea! Nu pot spune că nu ai dreptate să mă critici. Totuși, omul prin natura lui nu poate fi pur în gânduri și acțiune. Eu aș spune că până și călugării și călugărițele au gânduri perverse din când în când. Nu vreau să fiu rea. (Poate ajung oaia neagră a site-ului. Îmi asum această responsabilitate deși nu mă consider mai păcătoasă decât majoritatea oamenilor.) E bine dacă omul poate să îmbine puritatea cu păcatul într-un mod productiv pentru a naște credința. E drept, credința NU se naște DOAR așa cum am relatat eu, dar nu e exclusă această variantă. Părerea mea! (hîc)

Dragii mei, tuturor cei care m-ați vizitat, vă mulțumesc mult. E o zi înnorată în Arad, dar voi mi-ați adus soare în suflet și zâmbet pe buze. Vă mai aștept cu mult, mult drag.

Alpha Centaury:
Credința se naște din multe, inclusiv din dorință, din iubire, din admirație. Până și o făptură din carne și oase - dar foarte frumoasă, poate trezi în alt om credință, acesta din urmă întrebându-se: dacă n-ar fi Dumnezeu, ar exista
perfecțiune în lucrurile mărunte?

Aurora Petan: am mai zis eu: noi suntem cam pe aceeași lungime de undă. A face dragoste și a iubi un alt om te apropie mult mai mult de credință și de Dumnezeu decât o viață monotonă, viață în care poate chiar treci pe la biserică, dar destul de absent totuși.

Dan Mihuț: am avut in liceu un coleg Dan Miheț. Știu, n-ai cum să-l cunoști, dar îmi amintești de el. Îmi place că ai detectat umorul meu (am un umor atât de fin încât puține persoane îl detectează, așa că ajung să râd de una singură, iar lumea zice că-s ciudata. Și sunt!) Cu vremea din această primăvară, sigur erecția va dura mult :)

Celor credincioși: să nu vă supărați că tocmai astăzi am postat un asemenea poem. El nu incită strict la păcat, ci încearcă a detecta și scoate la lumină credința din fiecare.

mi-a plăcut mult versiunea Aurorei. Mult de tot. Cred că e mai aproape de frecvența mea. Dar, Ioana, cu ghemuirea în sicriu mi-a amintit încă o dată de efemeritatea cărnii noastre și totodată mi-a trezit puțină tristețe.