Nicoleta Iuhoș

Ești un pictor care în loc de culori folosești cuvinte. Iar tablourile sunt atât de vii că intri cu totul în ele. Beau laptele stelelor, apoi cu o mușcată roșie în brațe, adorm.

Poezia ta mă îndeamnă la somn și la visare. De mult îmi doresc să mă întind într-un câmp de maci și să privesc cerul și norii. De data asta, am avut senzația că într-adevăr mi-am îndeplinit această dorință, citind un simplu poem.

Somnul - în Rai - adică visul și trezirea în Iad - adică viața asta plină de urât?

Eu am câteva nelămuriri, cred că e nevoie să apari cu un comm edificator: de regulă * este urmat, la finalul textului de explicații. Titlul: nici eu nu îi cunosc semnificația, deci așteptăm. Poezia e demnă de un poet colosal. Dacă aș fi citit-o în altă parte ca fiind scrisă de Lassi Nummi aș fi crezut și m-aș fi închinat cu admirație. Citind-o în pagina ta, nu-mi rămâne decât să te admir și mai mult.

Mie îmi plac foarte mult primele două strofe. Ultima mi se pare puțin forțată, în sensul că nu era nevoie de rimă. Mesajul transmis e sensibil, îmi place, dar nu înțeleg de ce vrei să te îngrădești în niște rime? Mie îmi place libertatea. Încearc-o și tu!

simt multă tristețe și deșertăciune; hai să spunem că a fost doar un coșmar, ploaia îți șterge ferestrele purificân trecut, prezent și viitor. Apoi apare soarele. Zâmbește.

Citind, am intrat într-o noapte fantastică, ireală, cu iarmaroace unde poți cumpăra ziua de ieri și poți lua de mână veselia cu hohot zglobiu. E o noapte atât de neagră, luminile de la roller-coaster sunt atât de vii... Apoi te văd de mână cu o fată albă ca o iasomie, mirosind a iasomie...

Ești un poet plin de originalitate, nu o spun eu prima. Dar te apreciez.

În această poezie am descoperit mult umor. Eu consider că întreaga sensibilitate a poemului s-a concentrat în versul \"Nu mai e așa ca odată...Acum se trage clopotul din poem...\"


By the way: tu aștepți un frizer care întârzie să apară?

îmi plac îndeosebi ultimele două strofe: eu găsesc multă profunzime în ele și mă îndeamnă la filosofare.

Simplu și emoționant. Ai pus un fel de punct pe i. Care i? O idee inedită. Frumos.

Atât de bine și de frumos conturată ideea ce vrei s-o transmiți încât nu îmi mai găsesc cuvintele! Iubești fără întrebări - nu pot decât să te felicit pentru atâta dovadă de putere. Iar forța care răzbate din versuri e aproape egală cu iubirea ta simplă. Cu siguranță, nu renunța la cuvinte pentru că știi atât de frumos să le dai sens!

Andu Moldovean,

în primul rând vă mulțumesc mult de tot pentru vizită. Aveți dreptate, nimic deosebit în textul de mai sus, doar durere, dar de durere e sătulă întreaga Românie. Mai este apă vie, voi renaște și eu, sunt convinsă. Mi-am întors deja sufletul spre Dumnezeu. Sunt pe calea cea bună, nu credeți?
Vă mai aștept.


Ruse Andrei,

la 1. cred că ar trebui să-ți răspundă editorii.

la 2: ai dreptate, textul e slab, dar e scris din suflet. A fost pus la personale (o scurtă perioadă a figurat la poezie, ca răspuns unei sugestii). Durerea, tristețea devine patetică (în sens peiorativ) atunci când o expui public prea \"pe față\". Aici am greșit. Am circumstanțe atenuante, dar nu cred că mai e nevoie să le amintesc.

la 3: îmi pare rău dacă murdăresc cuvântul poezie, chiar n-am avut această intenție. Am un suflet foarte sensibil și sunt întotdeauna bine intenționată. E drept și că... iadul e pavat cu intenții bune...

la 4:

plâng singură
unde sunteți?
nu mă vedeți/auziți?
atunci scriu poezii...

îți place? :)

5. și eu sunt foarte sinceră și mă bucur că și tu ai fost. Nu mă enervez. Când o fac (rar), am motive bine întemeiate. Sper că ai înțeles nu numai că nu m-am supărat pe tine, dar te aștept și cu alte ocazii, și cu sugestii și cu critici și cu nemulțumiri, dar poate chiar și cu laude, cine știe? Încă o dată țin să subliniez că apreciez sinceritatea și ironia ta.


Mulțumesc tuturor celor care m-au \"citit\" și celor care mi-au fost alături. Vă mai aștept.

Hristos a înviat! Să fie Lumină (și zâmbete)!

mulțumesc pentru trecere și pentru sugestie. Mă mai gândesc. Poate buzunarul meu e chiar inima, te-ai gândit la asta? Te mai aștept cu drag.

Aerul poluat din marile orașe, cel pe care îl tragem în piept vrut cu nesaț, dar te îneci după primele secunde... aerul ăsta răzbate prin cuvinte până la mine. Da, s-au schimbat multe, secolul vitezei are destule hibe. Visez o dimineață pe vârf de munte, aer curat, sorbind dintr-un pahar cu lapte abia muls...

îți mulțumesc pentru suportul moral. Da, știu, vă am pe voi, cei de pe agonia, care mă vizitează. Ar trebui să văd această jumătate plină a paharului: fără voi aș fi chiar hollow. Dar nu știu dacă ai experimentat singurătatea între patru pereți, atunci când ai enorm de mare nevoie de cineva chiar lângă tine... Sunt momente în viață când fiecare vrea să aibă clipe de singurătate cu sine, dar acelea le alegem noi. Când ți se impune singurătatea e cam nasol. Când toți se bucură alături de familie iar tu ești uitat de toată lumea și îți rămâne doar o realitate virtuală, viața nu e prea luminoasă.

Oricum, mi-am mai revenit. Mă întorc spre voi, cu un zâmbet pe buze și strig: am nevoie de cineva care să mă țină în braaaațeeee!!!

Te mai aștept A.C., cu mult drag.

toată poezia e o splendoare de metafore frumos urzite, natural succedate. Mi-e și teamă să nu fac prea mare zgomot atingând tastatura pentru a nu altera armonia din poem. Frumos. Am luat o gură de aer proaspăt - briza mării.

Victoria:
Tocmai că el nu este și nu ar putea fi vreodată nici companie proastă, nici stingheritoare. Cu toate acestea, mi-l exorcizez în fiecare zi din minte, înlocuindu-l cu muzică, poezie, raze de soare, flori, filme, literatură, prieteni, admiratori, parfumuri, ciocolată, Dumnezeu (Cel din urmă = Cel dintâi).
Îți mulțumesc pentru vizită, sfaturi. Te mai aștept cu mult drag.


Gelu Bogdan Marin,
Îți mulțumesc pentru aprecieri. Sunt onorată de vorbele tale frumoase. Poezia e încă în lucru, tot mai modific câte ceva la ea. Voi ține cont, ca întotdeauna de sfaturile tale. Ham ham-urile le-aș păstra pentru semnificația adiacentă (vezi comm Zabet Mihai). Tristețea mea e maximă de Crăciun și de Paști. Pentru că nu am familie și nici pe cineva lângă mine. Dar îmi trece. Cu iubirea... depinde de el. Mingea e în terenul lui.
Te mai aștept cu drag.


Ioan Albu,
sunt onorată că mi-ați călcat pragul. Trebuie să respir adânc să-mi revin - Ok. Da... trebuie să văd cum fac cu finalul, e cam pesimist, nu? Mă bucur că ați găsit și ceva de plăcut la mine, prin toată tristețea asta.
Vă mai aștept cu drag.

încă o dată, mulțumesc. Am încadrat textul la personale, știe EL de ce, cel ce apare în prima strofă. Poate o trec totuși la poezie, mă mai gândesc. Ca să împac și capra... scuze expresia, voi face o nouă variantă a primei strofe. Ceva de genul îmbinarea celor două variante.

Îți trimit un zâmbet din chiar inimă (sau ce a mai rămas din ea)...

Adevărat a înviat!

Am recitit și eu primul tău comm. Ai dreptate, spuneai ceva \"din politețe, ...nu e cazul aici\". Dar prima dată când am citit picam de somn. Și am înțeles altceva. Mă bucur că ai revenit. O întrebare mai am: după modificări, care variantă îți place mai mult? prima:

Nu mai am unde să mă-ntorc,
toate ușile-s închise,
toți mi-au întors spatele,
mai ales eu însămi.

sau ultima, cea acum postată? Eu încă oscilez. Tristețea te face orb uneori. Dar îmi va trece.

M-a bucurat și mă bucură mult venirea ta pe la mine. Așa că te mai aștept cu mult drag, și cu critici și cu sugestii. Nu sunt o supărăcioasă. Poate mă aprind uneori prea repede, dar întotdeauna ascult vocea celor cărora le pasă.

Eu apreciez simplitatea textului, a exprimării, a rugăminții. Percep și umorul. Ai grijă însă la dulceața otrăvită... uneori ai nevoie de antidot și nu se găsește...

Mariana Fulger,

îți mulțumesc mult de tot de vizită și încurajări! Sincer, deja zâmbesc, iar cea mai sigură cale pentru a uita de necazuri este zâmbetul. Voi mai greși și sensul drumului (ca din întâmplare), voi culege speranțe de peste tot, ca pe galbene păpădii și îmi voi face coroniță. Apoi, voi fi cu totul alta și nu vor mai exista uși deloc. Mulțumesc încă o dată. Te mai aștept cu drag.

FE,

ai dreptate, în poezie (!) e doar o ușă (au fost mai multe, dar am schimbat textul la sugestia primei vizitatoare - Carmen Mihaela Visalon). Mulțumesc de trecere și te mai aștept, la vremuri mai optimiste, cu texte mai elaborate.