Nicoleta Iuhoș

Poate ar mai fi fost multe de spus dar mi-a plăcut ideea de a pune punct. Măcar o dată să plec deși nu era cazul. Să-ntorc spatele, să trântesc ușa (de prea multe ori am închis-o cu

Fluturi îmi zboară prin gând. E bine: împrospătează aerul, fac ordine, aduc mai aproape cerul, pictează-n culori pastel circumvoluțiuni. Fluturi îmi zboară-n stomac. E bine: mă-nvață din

Urlu de durere. Urlă singurătatea-n mine. Simt dezintegrarea extinzându-se în carne, boboc de trandafir îmi moare-n palme. N-aude nimeni. Ce folos ar fi s-audă cineva? Urlu ca să-mi caut

...aud pașii tăi sub fereastra mea și inima-mi tresaltă explodând fericire de-o clipă. Era doar gândul meu gonind în tropot spre tine...

În cartea vieții, file-ntinse, Mii de cuvinte, sensuri prinse. Dar tu apari, un vers aparte, Un dar primit din altă carte. Ești un hapax legomenon, Unica notă, unicul ton. Raritate pură,

un zâmbet așternut în calea Soarelui, o mângâiere colo - pe vrăbiuța ce-a zburat în zori, o amintire, o frântură de gând și optimism. o silabă împachetată-n staniol și flori de mină,

Ce se poate ascunde-ntr-o inimă de mărimea pumnului meu drept? Tu – tot; speranța, primăvara în floare de cireș, nisipul din clepsidra ce-am spart-o omorând timpul, mama și iarăși Tu.

Îmi place când mă strângi în brațe cu o singură mână: atunci sunt mai frumoasă decât o rază de lumină. Îți ating genele întunecate de-ntrebări, te trezesc din valuri de visări, pleoapa

Mi-e noapte-n suflet, pământul îmi fuge de sub picioare; oare cu disperare de mă prind de cer trăgându-l peste mine îmi opresc scufundarea? Îmi vei spune: „iubito, e atâta cer pe a ta

Vântul ciufulește plete răzvrătite; în pas, ca-n dans, mă plimb printre pomi în mugur. Îți simt mâinile mângâindu-mi suav, novice, obrazul plâns. Mi-a-ncremenit un zâmbet în ochi. Aud

Iubirea-i un potir din care sorb (precum sorbeau și zeii din Olimp, ambrozie), sorb cu nesaț lumina vieții, caldă și înfloresc sub blânda ocrotire a visului ce-l cânți tu, din chitară… Mă

Te-am invitat in suflet: \"Intră!\". Ai intrat. Te-am găzduit ca pe-o fărâmă din mine. Te iubesc; iubindu-te mă iubesc că te-am primit în mine. Primindu-te, am înflorit. Apoi, speriat, ai

chiar când rostești Doi parcă golul din trup se umple, brațele nu mai caută disperate atingere, cucul nu-și mai cântă singurătatea. Doi. noi. Tu și eu. printre picuri de

De ce mi-ai dat, Doamne, să sărut o bucată de Soare? Ca să-nțeleg cât de noapte era înainte și după aceea în mine? M-a orbit.

Cu părul încâlcit, prin iarbă năclăită de noroi, am alergat spre ceva, ca un bețiv împleticit: aveam tălpile prea fierbinți și a fugi mi-era atât de greu... nu știu de eram sau nu

adunați toate scările din lume și aduceți-mi-le mie, cu-mprumut. le voi pune cap-la-cap și am să urc, să urc, să urc. apoi am să cad la picioarele Lui Dumnezeu.